Tavan căzut. Perdea.
În stânga și dreapta bolți romane, circulare, aproape perfecte.
În față, drept în față, trestie cu tencuială din mult var, plasă rabiț și scândură subțire, netrasă.
Soarele în poziția de înălțare, înainte cu mult de prânz. Umbre largi, frumoase. Absorb prin acestea orizontale funiculare, ce traversează fiecare orizont în unghiul lor. Avem de-a face cu mai multe orizonturi, suntem în acea realitate Schwarzschild, orice unghi compensează lumina și evenimentul, astfel că umbrele devin curbe. Nu insist, deja contrastul îmi tulbură solul, praful ce vine de sus, inundă și modifică realitatea; suntem în Călăuza lui Strugațki, a lui Tarkovski, suntem pe linia de unde oricând putem aluneca.
Imaginea strictă a non-trecerii, a interzisului, a amenințării directe, a perceperii dăunătoare; în fața noastră tavanul a devenit obstacol.
“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Arata cam nasol. Cred ca veti face ceva artistic. Eu m-am oprit la util. Elanul artistic mi-a fost taiat cind am vazut cu ochii mintii perisibilitatea fiintei umane. Trebuie sa fii nascut artist pentru a depasi aceasta perisabilitate. Bora-bora, da stiu si eu ce sa zic, am auzit ca unele stewardese circula pe acolo. Sa le fi trimis tu sau sa fi plecat ele?
RăspundețiȘtergerePerdele; filtrări de precauţii, umbre, delicate îndoieli. Perdeluiri, dimensiuni părelnice, îndoituri de umbre, ondulări de contrarii, starea de puritate a luminii, aglutinări de lumină.
RăspundețiȘtergereTavanul, obstacol. Tavanul care sporeşte.
Iar "pe linia de unde oricând putem aluneca" cred că învăţăm mersul vântului şi dansul pe muchii de cuţit.
RăspundețiȘtergereatmosfera terestra
RăspundețiȘtergereCred că ceea ce ține de artistic și perisabil (sau neperisabil) s-a întâmplat astăzi -am postat asta!
Camelia
RăspundețiȘtergereCeva mai simplu: dorința de zbor, neputința din cauza tavanului. Dorința de înaintare, a căzut tavanul, din orizontal a devenit vertical. Jocul acesta al unghiului de 90 de grade ne dă fiori, odată sinusul este maxim și cosinusul nul, apoi urmează decăderea, ceea ce a fost orizontal devine vertical. Așa zborul este interzis.