În afară de copilul nou-născut,
În afară de ciuta ce privește cu ochi umezi orizontul,
În afară de beluga ce trântește cu nasul valul,
În afară de morunul perlat ce plimbă nămolul,
În afară de libelula ce oprește zborul;
Și...
În afară de melcul și salamandra ce-și prelinge calea,
În afară de râma și cârtița ce-și sapă drumul,
În afară de apa ce-și caută valea
Și în afară de cei ce privesc pământul:
Rămâne zgomotul pe care fiecare reușește să-l facă;
Rămâne planta ce-și privește remușcarea;
Rămâne floarea ce n-a reușit să tacă;
Rămâne în final vântul și ploaia,
și cei ce au mușcat căderea.
Dar nimeni nu ne-a spus că toate astea,
Fac oprobriul apei, vântului și mișcării.
Nimeni nu ne-a spus că verdele căii,
Este lumina de cleștar a văii.
Oprobiul este primul filtru, primul strigăt cu care valea, vântul te cheamă înapoi în sânul lor. Este necesar; cum să-ți domini natura interioară dacă n-o poți înfrunta pe cea de afară măcar?
RăspundețiȘtergereCăderea este mișcare, la fel și urcușul; universul întreg este mișcare. Obiectele statice din jurul nostru sunt formate din particule de atomi și electroni în mișcare. Doar iadul stagnează. Așa că mai bine să cazi, mult mai bine...
Rămân (şi) "cei ce au mușcat căderea"...acei ai alunecării ireversibilile cui rămân?
RăspundețiȘtergereŞi sunt unele tăceri care rămân necuvinte pentru că dacă ar fi rostite s-ar împiedica în umbrele lor care ar fi la fel de clătinătoare.
Nu ne spune nimeni cum se scoate lumina din tenebre, dar am înţeles că verdele nu cere nimic, doar aşteaptă.
Lotus
RăspundețiȘtergereÎntr-o mică plimbare în jurul curții mele am găsit laleaua ruptă, frunzele ei au ținut prea multă apă, volum prea mare, trunchi fraged. M-a năpădit versificația, mă mai apucă !
Camelia
RăspundețiȘtergereAm încerc să creez o ierarhie a ființei, nu mi-a ieșit, atunci am încercat o poezie, și asta șchioapătă, dar nu-i bai.
Eu n-am nimic cu versificația, după cum n-am nimic cu autorul, eu comentam doar versurile - mă mai apucă și pe mine! :)
RăspundețiȘtergereȘi tu ai dreptate, Lotus!
RăspundețiȘtergere:)
Ţi-a ieşit atât una cât şi cealaltă, Scorchfield, semnificativ şi emoţionant.
RăspundețiȘtergere"trunchi fraged", i-ai răspuns lui Lotus, şi m-am gândit la tija fragilă a fiinţei, legat de ceea ce îmi spusesei mie.
RăspundețiȘtergereFiința este foarte fragilă, în toată ierarhia ei, lucru acesta ține de observație, așa este.
RăspundețiȘtergere