Babele bocesc cel mai bine, sunt profesioniste în felul lor de-a smulge tăcerii cele mai adânci icnete și suflări, ca mai apoi să răcnească din toți rărunchii după cel dus. Felul acesta de manifestare a durerii a trecut, în schimb bocetul s-a transmis politicienilor, bancherilor, economiștilor, prelaților, toți bocesc că nu sunt bani, ne bocesc nouă durerea noastră, durerea ce se naște din lipsurile create de ei.
Am surprins lalele bocind, nu lipsa luminii, nu cea a apei, nici a căldurii sau a vântului le stârneau în felul acesta, lalele boceau pentru că cheleau, pentru că nu mai aveau putere nici să se închidă nici să se deschidă. O boare de vânt le încerca rigiditatea. Asta este, bocim când suntem rigizi, când nu înțelegem, când ne prefacem în ceea ce nu suntem, când ne dispare frumusețea, când îmbătrânim, când murim; toți murim.
Bocet=vaicareala?
RăspundețiȘtergeretu pentru ce bocesti? Pentru lalele sau pentru timpul trecut aiurea sau pentru greselile neiertate?
RăspundețiȘtergereAşa sunat-a zisul tău despre, cu pricepere şi cu profunzime. Inventariile agoniei. Bocetul ce are ceva de destin, de fatalitate.
Lalelele sunt vaier pentru că se apropie de departe. Frumuseţea lucrurilor pieritoare.
Camelia
RăspundețiȘtergereAzi fu zi grea, toate-s grele cele cu 25 în calendar. Sunt mai grele cele ce urmează trimestrul, darea de seamă, echilibrul terestru, de unde nevoia de visare! :)