joi, 4 aprilie 2013

Al treilea steag


În timpul asediului, pe câmpul de luptă, în fața cetății, în lupta cu umbra, a apărut al treilea steag.
Frontul a rămas același, Regina în fața cetății, mai jos bătălia.
Nu în față, ci lateral era bătălia.
Cetatea trăia în întuneric. Atunci când se aprindea lumina, se simțea o agitație, începea o luptă cu umbrele, cu cele ce ființau în lumină alături de locuitorii cetății.

Cum să fie acesta un lucru bun când noi suntem obișnuiți să fim singuri? spunea Regina celor din regatul ei. Așadar începea o nouă luptă: cu umbra, cu steagul ei.

Nimeni nu avea cum să-și dea seama că odată aprins alt bec, altă umbră se va ivi peste regatul de nepătruns al Reginei. Atunci când s-a întâmplat, haosul a cuprins cetatea. Toți s-au strâns și repede au reinterpretat umbra. Astfel s-a născut pluralul: umbre. Astfel s-a născut pluralul.

Locuitorii, în urma unei bătălii în care umbra a fost alungată - s-a stins lumina, au petrecut o noapte întreagă în a elabora pluralul - a doua umbră. Așa și-au dat seama că nu sunt singuri, că pot exista și în_ființa laolaltă. Așadar ființa s-a întregit, se pare că înseamnă mult mai mult decât egoismul singular și războinic. Ființa înseamna al treilea steag.


17 comentarii:

  1. Pluralele încorporează.

    RăspundețiȘtergere
  2. Există o majoritate a singularității, a celor ce cred că a fi unic contează, sau chiar mai mult, în a crede în unic; primează!

    RăspundețiȘtergere
  3. Aşa ca şi metafora ce se reclamă la unicitate şi nu la serie? Glumeam, aşaşiaşa.
    Există singularitatea fiinţei.
    Şi fiecare profită cum poate de acel decor al profunzimii sale. Asta o ziceam doar aşa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Suntem pentru că cineva cedează.
    Cineva înseamnă cineva aproape.
    Eu-l nostru suportă afilierea socială ca un parcurs, ca o rătăcire.
    Suntem ceea ce suntem.
    Suntem pentru că suntem suportați de ceilalți.

    P.S.
    Ceea ce am scris nu-mi aparține, sunt rândurile pe care le gândesc după ce i-am citit pe ceilalți.

    RăspundețiȘtergere
  5. Să nu uităm nici că prin alţii, nişte (a)cei, ajungem la noi.
    Iar cel care cedează se chemă că se află în proximitatea pragului unei toleranţe, aceea a "conflictului"? Întreb. Te.
    Suntem ceea ce suntem între şi cu racilele noastre. Să n'o uităm nici pe-asta.

    P.S
    Aşişderea.

    RăspundețiȘtergere
  6. *se cheamă; scuze, mi-a scăpat o literă, prea iute de picior.

    RăspundețiȘtergere
  7. Suntem ceea ce suntem.
    Suntem cu calități și defecte, cu poezii și ranchiuni (racile- ăsta-i un trecut înainte de a ne întâlni :) )
    O zi cu mine, o zi în iad!

    RăspundețiȘtergere
  8. sunt captivante si constructiile din plastilina, pe aceeasi tema :)

    RăspundețiȘtergere
  9. să facem o umbră din plastilină :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Iadul n'are limite. Ca şi misterul.

    RăspundețiȘtergere
  11. ieri, pe seara, in herastrau. jocuri mentale cu forme geometrice arboricole. ai observat ca un fel de conifer (care isi rugineste acele si apoi pierde o mare parte din ele) se aseamana tot mai mult cu un cilindru pe cind un stejar are o forma foarte ciudata- un fel de cristal multifatetat imperfect cu o tija infipta adinc in pamint?

    chiparosii aduc cel mai mult cu trunchiul de con, iar pinii mediteraneeni sunt si mai interesanti - un fel de paralelipiped suspendat...

    volume de aer intre copaci...volume de aer intre oameni?

    RăspundețiȘtergere
  12. Anonim,
    Ai dreptate, frumoasă observație.
    Da, volume de aer între oameni ! Spațiu, mult spațiu.

    RăspundețiȘtergere
  13. ideea este ca un chiparos se aproximeaza mai bine cu un con, dar n-ai obiectat. asa incit ma intreb daca a fost neatentie sau ai inceput sa eviti comentariile ....indreptatite

    trebuie sa recunosc ca ieri, in herastrau, am zarit niste caini foarte frumosi si m-am gindit la ciinele tau adoptat.momentul a coincis cu o reclama pe care scris kos si m-am tot intrebat cum este mai bine sa-i spunem ko...e din kos sau pur si simplu kos....

    RăspundețiȘtergere
  14. remember: acum 5 ani un motan galben tigrat ma astepta in scara blocului, ma insotea pina la usa si apoi o zbughea in casa. dupa ce se indopa bine cu mincare de pisici (lacom nevoie mare!) seara se cerea afara. n-aveam de unde sa stiu ca-l durea burta si nu voia sa faca mizerie in casa. in fine peripetiile sunt mai lungi. in final am adoptat o pisica puiuta de aproape 2 luni. gri-negru tigrat. o desteapta....bine, se zice c-a fost educata de mine....

    RăspundețiȘtergere
  15. la tine ploua cu galeata?

    RăspundețiȘtergere
  16. Diferența dintr-un con și-un trunchi de con, ar fi ca aceea dintre Oblio de dinainte și Olidio de după, Tu pe care-l alegi? Înainte de furtună, înainte de rupere, de retezare sau mai apoi?

    Kos este o insulă în Dodecanez, așadar nu se poate.
    N-a plouat nici ieri și nici azi, acum este soare plin, dar frig, un vânticel reușește să intre peste tot.

    RăspundețiȘtergere
  17. Se zice ca un chiparos traieste 1000 de ani. egiptenii l-au aproximat cu piramida? Mai tirziu romanii s-au gindit la cilindru. Conul, cred ca este mult mai greu de construit....asa s-ar explica faptul ca omul nu "copiaza" intru totul natura. Panteonul este o contructie arhitectonica mult mai ciudata. Forme...dar daca este vorba de elipsa?

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc