Nevroza scriitorului absurd

:)

În ultimul an scriitorul nevrotic nu mai publicase nimic, editurile erau îngrijorate, contractele nerespectate.
Scriitorul nevrotic scria de mulți ani cele mai bune romane S.F. ale timpului său.
O păsăruică venea în fiecare primăvară și-i ciripea cele mai bune subiecte și idei despre cele ce au să se petreacă în viitor și bineînțeles scriitorul nota totul.

Primăvara asta, păsăruica n-a mai venit. Scriitorul n-a mai scris un rând demult. Scriitorul se nevroza pe zi ce trece tot mai tare. Atunci, exact în noaptea ce a precedat ziua când păsăruica a apărut din nou, a avut un vis. În vis se arăta o navă spațială enormă, care se învârtea ca o roată de moară verticală, dar nu era ca cea din Odiseea Spațială, era altfel, altfel cum nu putea să o descrie. A ajuns în navă și pe un coridor lung în timp ce mergea, în stânga și în dreapta lui se perindau imagini cu cele mai spectaculoase locuri de pe pământ, cu femeile cele mai frumoase, cu cele mai frumoase case și mașini, nu, nu era ca în Minority Report, dar era tot la fel de realist. Când s-a trezit scriitorul a început să scrie.

Seara, când păsăruica a venit, deja zeci de pagini erau peste tot, pe masă, pe iarbă, în vie -erau doar străfulgerările unui nou roman nemaivăzut și pe care l-a și denumit apoteotic: Răpirea.

Va da lovitura, era sigur de asta. Înaintea loviturii, a venit o lumină albastră, ca aceea a unui led de far de bicicletă, i-a luminat capul și scriitorul a dispărut. A ajuns undeva, pe un coridor, de-a lungul căruia era imagini cu toate locurile descrise de el în romanele sale, cu frumoasele ființe extraterestre și cu inimaginabilele lor locuințe. Tot undeva pe acest coridor a văzut și nava în care se afla, care era exact ca în Odiseea Spațială, a văzut baza de pe Lună și mai încolo drumul spre Saturn. Puțin mai încolo, niște ființe umanoide stăteau într-un lichid portocaliu și scoteau niște sunete ce speriau orice ureche umană, întocmai ca în Minority Report.