marți, 30 aprilie 2013

Nevroza scriitorului absurd

:)
În ultimul an scriitorul nevrotic nu mai publicase nimic, editurile erau îngrijorate, contractele nerespectate.
Scriitorul nevrotic scria de mulți ani cele mai bune romane S.F. ale timpului său.
O păsăruică venea în fiecare primăvară și-i ciripea cele mai bune subiecte și idei despre cele ce au să se petreacă în viitor și bineînțeles scriitorul nota totul.

Primăvara asta, păsăruica n-a mai venit. Scriitorul n-a mai scris un rând demult. Scriitorul se nevroza pe zi ce trece tot mai tare. Atunci, exact în noaptea ce a precedat ziua când păsăruica a apărut din nou, a avut un vis. În vis se arăta o navă spațială enormă, care se învârtea ca o roată de moară verticală, dar nu era ca cea din Odiseea Spațială, era altfel, altfel cum nu putea să o descrie. A ajuns în navă și pe un coridor lung în timp ce mergea, în stânga și în dreapta lui se perindau imagini cu cele mai spectaculoase locuri de pe pământ, cu femeile cele mai frumoase, cu cele mai frumoase case și mașini, nu, nu era ca în Minority Report, dar era tot la fel de realist. Când s-a trezit scriitorul a început să scrie.

Seara, când păsăruica a venit, deja zeci de pagini erau peste tot, pe masă, pe iarbă, în vie -erau doar străfulgerările unui nou roman nemaivăzut și pe care l-a și denumit apoteotic: Răpirea.

Va da lovitura, era sigur de asta. Înaintea loviturii, a venit o lumină albastră, ca aceea a unui led de far de bicicletă, i-a luminat capul și scriitorul a dispărut. A ajuns undeva, pe un coridor, de-a lungul căruia era imagini cu toate locurile descrise de el în romanele sale, cu frumoasele ființe extraterestre și cu inimaginabilele lor locuințe. Tot undeva pe acest coridor a văzut și nava în care se afla, care era exact ca în Odiseea Spațială, a văzut baza de pe Lună și mai încolo drumul spre Saturn. Puțin mai încolo, niște ființe umanoide stăteau într-un lichid portocaliu și scoteau niște sunete ce speriau orice ureche umană, întocmai ca în Minority Report.

6 comentarii:

  1. Când un ceva se întâmplă, un alt ceva l-a anticipat. Acel "înaintea".
    Fie-ţi scrisul un act continuu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Camelia este complicat ce(ea ce) scriu și este și mai complicat că oamenii nu cred că scriu, eu nefiind scriitor și nici dorind asta! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Scorchfield, scriitorul e acela care nici nu ştie şi nici nu face altceva decât să scrie? Întreb.
    Şi despre care oameni zici tu? despre acei aşa ca în comentatori a ce(ea ce) scrii? că pare un fel de decepţie, "receptarea" asta care e cumva în proporţie inversă cu puterea de a scrie, asta a ta, şi cu voinţa.

    Nu'ţi fac curte, voiam să îţi spun asta, fiindcă mi-am amintit de cuvintele unei anonime scrise mai deunăzi. Şi-acum glumeam.

    RăspundețiȘtergere
  4. Orice poate să scrie orice, chiar și anonimii, diferența este că nu răspund la cei care postează „anonim”.
    Aș fi decepționat dacă viața mea ar fi blogul acesta, să fim calmi, mai sunt o grămadă de lucruri de făcut -tot în viața asta.

    RăspundețiȘtergere
  5. mesmeea cuttita1 mai 2013 la 17:11

    tot e bine ca e scriitor nevrotic - si nu scriitor psihotic, caz in care s-ar cuveni sa ne incuibam in Minority Report...

    RăspundețiȘtergere
  6. și să celebrăm faptul divers ca o urmare nevrotică a viitorului, nimic din evenimente să nu mire, nici creierul să nu transpire :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc