“Să nu te izolezi de lume.
Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii.
...
Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.”
Albert Camus, Caiete
marți, 15 ianuarie 2013
Piesa iernii - Asaf Avidan
One day baby, we'll be old,
Oh baby, we'll be old,
And think of all the stories that we could have told.
Super argument. Daca nu avem asta avem alta. Deci problema este de a defini ce vrem sa avem...o data cu viata avem ceva si din lume....si iar ne intoarcem la paradox: este lumea per se morala si daca nu este de ce avem nevoie de o moralitate? Oare aceasta "moralitate" a fost descifrata de omul primitiv ca fiind solutia salvatoarea pentru salvarea speciei? A gasit omul modern o alta morala care sa asigure salvarea speciei? Pentru ca intr-un fel fiecare dintre noi in timpul vietii "deruleaza" independent de el un program "genetic" al speciei si al individului. Adica mai cu cuvinte vechi totul este o filogeneza si o ontogeneza
Am scris si eu ceva pe aici, dar nu s-a salvat. Era despre grecul ala antic care s-a chinuit pe mii de pagini sa explice omenirii ca salvarea speciei om vine din filozofia echilibrului. Variatie minima in jurul pozitiei de echilibru. Mi ziceam ca elasticitatea este buna doar pentru salturi. Cam asta este, restul este vorbarie goala, tuse emotionale pentru momente de relaxare....
Dragă cititorule Anonim, nu s-a luat; s-a dat: „Da, tocmai am citit despre o morala de sfirsit de sec 18. Mi-a cam ajuns. Am inteles ce era de inteles despre ultimii 200 de ani. Asa, ca poti sa ne citezi in continuare din cioran si altii....nu ajuta la nimic. Ajuta doar ideea geniala a unui grec antic care s-a chinuit sa scrie mii de pagini pentru a se fixa zdravan in mintea urmasilor ca specia om va supravietui daca va intelege si va practica filozofia echilibrului. Echilibrul, variatia minima in jurul punctului de echilibru este cea care asigura supravietuirea. Elasticitatea este buna pentru salturi. Doar pentru atit. In rest, echilibru si iar echilibru in niste sisteme din ce in ce mai complicate..... ” la 18.57
Din partea mea bocește cât vrei, echilibru dorește diversitate, asta n-a știut-o Platon, Epicur în schimb o simțea pe vârful limbii. Este divers că îți răspund nu că mă citești, sunt alții care mă citesc pe Google Translate și pricep mai multe. Sigur nu te repeți în echilibru ca un dezechilibru, numără să-ți treacă!
P.S. Când pomenești de Cioran fă semnul crucii, s-ar putea să te audă!
Aiurea. Nu importa ce aude cioran. Dl gould a zis ca evolutia trebuie sa se faca nu catre mai mult, mai bine, mai frumos ci catre diversitate. Daca te-ai detasa si ai stat vreo 3 saptamini in meditatie ai vedea lumea mai ....inchegat. restul este optiune. Deci, este o problema de optiune aparuta pe un declin structural si functional. Specia are oscilatii prea mari in jurul echilibrului. Ca atare o schimbare, un salt elastic se va produce. Miine, cind te vei trezi dupa un somn de 100 de ani, vei afla ca ce-ai gindit azi n-a supravietuit ....timpului.
≪În Imperiul austro-ungar, soldații care se făceau remarcați în luptă primeau o decorație pe care era înscris: „Pentru acte de curaj în lupta contra inamicului.” Dar vine vremea când afli că nu e dușman mai crunt pentru sine decât propria persoană și că îți trebuie un curaj de o cu totul altă natură pentru a-ți înfrunta propriile idei. Să gândești înseamnă să gândești întotdeauna împotriva ta. Să concedem că o complicitate secretă reglează raporturile, în aparență antinomice, ale idealistului și ale nihilistului: amândoi visează la o alienare totală a lumii, fie prin realizarea unei plenitudini totale a lumii, fie prin abandonarea acestei lumii geniilor rele.≫
Tot Roland Jaccard. Lucrurile acestea durează de mii de ani, nu de o sută și vor mai dura mult timp pentru specia umană; lupta cu tine însuți: cam asta spune piesa mea de astăzi, dar se pare că n-ai înțeles. Confunzi doi cu mai mulți, sunt numai doi, alb și negru, sus și jos, înăuntru și afară, eu și tu, gri este pentru condescendență, la mijloc pentru împăcare, pe coajă pentru volum, în societate pentru singurătate...
Super argument. Daca nu avem asta avem alta. Deci problema este de a defini ce vrem sa avem...o data cu viata avem ceva si din lume....si iar ne intoarcem la paradox: este lumea per se morala si daca nu este de ce avem nevoie de o moralitate? Oare aceasta "moralitate" a fost descifrata de omul primitiv ca fiind solutia salvatoarea pentru salvarea speciei? A gasit omul modern o alta morala care sa asigure salvarea speciei? Pentru ca intr-un fel fiecare dintre noi in timpul vietii "deruleaza" independent de el un program "genetic" al speciei si al individului. Adica mai cu cuvinte vechi totul este o filogeneza si o ontogeneza
RăspundețiȘtergereMorala (una din multele), spune că poți să stai liniștit, te ajunge și pe tine, dar nu spune ce.
RăspundețiȘtergereAm scris si eu ceva pe aici, dar nu s-a salvat. Era despre grecul ala antic care s-a chinuit pe mii de pagini sa explice omenirii ca salvarea speciei om vine din filozofia echilibrului. Variatie minima in jurul pozitiei de echilibru. Mi ziceam ca elasticitatea este buna doar pentru salturi.
RăspundețiȘtergereCam asta este, restul este vorbarie goala, tuse emotionale pentru momente de relaxare....
Dragă cititorule Anonim,
RăspundețiȘtergerenu s-a luat; s-a dat:
„Da, tocmai am citit despre o morala de sfirsit de sec 18. Mi-a cam ajuns. Am inteles ce era de inteles despre ultimii 200 de ani. Asa, ca poti sa ne citezi in continuare din cioran si altii....nu ajuta la nimic. Ajuta doar ideea geniala a unui grec antic care s-a chinuit sa scrie mii de pagini pentru a se fixa zdravan in mintea urmasilor ca specia om va supravietui daca va intelege si va practica filozofia echilibrului. Echilibrul, variatia minima in jurul punctului de echilibru este cea care asigura supravietuirea. Elasticitatea este buna pentru salturi. Doar pentru atit. In rest, echilibru si iar echilibru in niste sisteme din ce in ce mai complicate..... ” la 18.57
Din partea mea bocește cât vrei, echilibru dorește diversitate, asta n-a știut-o Platon, Epicur în schimb o simțea pe vârful limbii.
RăspundețiȘtergereEste divers că îți răspund nu că mă citești, sunt alții care mă citesc pe Google Translate și pricep mai multe.
Sigur nu te repeți în echilibru ca un dezechilibru, numără să-ți treacă!
P.S.
Când pomenești de Cioran fă semnul crucii, s-ar putea să te audă!
Aiurea. Nu importa ce aude cioran. Dl gould a zis ca evolutia trebuie sa se faca nu catre mai mult, mai bine, mai frumos ci catre diversitate. Daca te-ai detasa si ai stat vreo 3 saptamini in meditatie ai vedea lumea mai ....inchegat. restul este optiune. Deci, este o problema de optiune aparuta pe un declin structural si functional. Specia are oscilatii prea mari in jurul echilibrului. Ca atare o schimbare, un salt elastic se va produce. Miine, cind te vei trezi dupa un somn de 100 de ani, vei afla ca ce-ai gindit azi n-a supravietuit ....timpului.
RăspundețiȘtergere≪În Imperiul austro-ungar, soldații care se făceau remarcați în luptă primeau o decorație pe care era înscris: „Pentru acte de curaj în lupta contra inamicului.” Dar vine vremea când afli că nu e dușman mai crunt pentru sine decât propria persoană și că îți trebuie un curaj de o cu totul altă natură pentru a-ți înfrunta propriile idei. Să gândești înseamnă să gândești întotdeauna împotriva ta. Să concedem că o complicitate secretă reglează raporturile, în aparență antinomice, ale idealistului și ale nihilistului: amândoi visează la o alienare totală a lumii, fie prin realizarea unei plenitudini totale a lumii, fie prin abandonarea acestei lumii geniilor rele.≫
RăspundețiȘtergereTot Roland Jaccard.
Lucrurile acestea durează de mii de ani, nu de o sută și vor mai dura mult timp pentru specia umană; lupta cu tine însuți: cam asta spune piesa mea de astăzi, dar se pare că n-ai înțeles. Confunzi doi cu mai mulți, sunt numai doi, alb și negru, sus și jos, înăuntru și afară, eu și tu, gri este pentru condescendență, la mijloc pentru împăcare, pe coajă pentru volum, în societate pentru singurătate...