O noapte cu popa pe muntele pleșuv

Cioran

„Recitit câteva pagini din Sfântul Augustin. Ce patimă! Povestea convertirii sale.

Drama noastră: trăim într-o epocă în care nu mai avem la ce să ne convertim.

(Ar trebui mai degrabă să ne bucurăm. Nu-i mai puțin adevărat că orice relatare
a unei convertiri are ceva exaltant și îndeamnă la o mutație).” *

_________________________________________________

Actul I

Scena Unu

descriere

O cabană în vârful unui munte, în jurul ei nu mare lucru, alte cabane, brazii mai la vale.

Afară ninge zdravăn. Înăuntru cald și bine.

La o masă apropiată de ferestrele largi un domn tăcut privește tăcut dansul fulgilor de nea.

În sala de mese a cabanei sunt și alți oaspeți, parcă nu se văd prea bine și nici nu se văd.

Se deschide ușa, se simte frigul, mai intră și ceva fulgi de zăpadă.

Intră un domn grăbit, în urma lui o fetișcană, apoi un alt domn.

Cei trei cotesc pe după câteva mese și ajung la cel ce privește în întuneric. Acesta se scoală.

Primul intrat face prezentările. Întinde brațul către cel din spatele lui, la rândul său acesta întinde mâna și o prinde pe a celui ce s-a sculat de la masă, se prezintă:

- Domnul Apostol.

Celălalt răspunde:

- Domnul Lucifer.

- Îmi pare bine, revine domnul Apostol.

- Și mie, reia domnul Lucifer.

- Ea este Maria, fiica mea și domnul Gabriel... domnul Apostol se dă la o parte dezvăluind în lumina slabă a cabanei chipul unei fetițe de cam doisprezece ani.

- Domnul Gabriel, continuă domnul Apostol, a avut amabilitatea să ne urce cu mașina sa de jos, de la telescaun.

Domnul Lucifer (așezându-se din nou la masă): Înțeleg că vă cunoașteți.

Domnul Gabriel : Nu ne-am mai văzut de zece ani, a fost o nimereală, o coincidență.

Domnul Apostol (scuturându-și căciula): Așa a vrut Domnul.

Domnul Lucifer : Care domn?

Domnul Apostol : Cel din ceruri, cum care?!

Domnul Gabriel : Să ne așezăm.

Maria (ocolește masa spre lumină, are o carte groasă în mână): Eu am să mai citesc.

Domnul Gabriel (către domnul Lucifer): Fata asta mi-a spus că a citit azi noapte puțin, până la ora cinci dimineață.

Domnul Lucifer (cere să vadă cartea, se întinde puțin în dreapta lui): Este al doilea volum.

Maria : Nu, este al treilea.

Domnul Lucifer : Nu cred că este o carte potrivită pentru vârsta ta.

Maria : Îmi place să citesc.

Domnul Gabriel : Domnul Apostol este preot.

Domnul Lucifer : Se vede după ținută.

Domnul Apostol : Eee! nu chiar, sunt și inginer.

Domnul Lucifer : Nu-spuneți!

Domnul Apostol : Ba da, am lucrat cu oamenii, îi cunosc bine.

Domnul Lucifer : Trebuie să vă fi marcat ceva.

Domnul Apostol : Adică?!

Domnul Lucifer : Nu devii preot peste noapte!

Domnul Apostol : Aaaa! nu, am făcut studii.

Domnul Lucifer : Nu la asta mă refeream. (Domnul Lucifer privește apoi ninsoarea ce se întețise brusc.)

Domnul Apostol : Am două facultăți. Așa a vrut Domnul.

Domnul Lucifer : Sunteți un domn educat!

Domnul Gabriel (intervine): L-am cunoscut pe domnul Apostol acum mai mult de zece ani.

Apare domnul DolceCabana, cabanierul, aduce cu el o carafă de vin. Se fac din nou prezentările. Ălă eu, ăla eu, ăla eu! Erau necesare numai cu popa, s-a exagerat în solidaritate.

Domnul DolceCabana ia loc, trage un scaun de la altă masă.

Domnul Apostol (continuă): Domnul a dorit să ne întâlnim cu domnul Gabriel.

Domnul Lucifer : Să fie asta o coincidență?

Domnul Apostol : Sigur, sigur, dar hotărâtă de Dumnezeu de dinainte.

Domnul Lucifer : De dinainte am apucat să spun că sunt sigur că ați avut o revelație.

Preotul se uită la domnul Gabriel.

Domnul Gabriel : Revelație acum?

Domnul Apostol : A reîntâlnirii?

Domnul Lucifer : Nu, atunci, când ați dorit să ajungeți preot, acum mulți-mulți ani (și domnul Lucifer îl țintui cu privirea).

Domnul Apostol (cu glas tremurat, nu pricepe): Nu știu, nu cred!

Domnul DolceCabana toarnă vin în paharele de pe masă. Toți apucă câte unul, în afară de Maria, care se preface că citește. Maria stă mai aproape de domnul Lucifer decât de domnul Apostol -tatăl ei. Așa a vrut Domnul. Se închină paharele.

Domnul Apostol : Doamne-ajută!

Domnul Gabriel : Doamne-ajută!

Domnul Lucifer : Sănătate!

Domnul DolceCabana : Noroc!

Domnul DolceCabana : În toate trebuie să ne fie frică de noi, nu de Dumnezeu!

Domnul Apostol (repede): Dumnezeu este și în noi!

Domnul Lucifer : Deci Domnul nu v-a dat nici o revelație pentru a vă face preot?

Pauză de câteva clipe; personajele rămân nemișcate.

Domnul Lucifer : Dacă era altcineva în tine atunci când ai dorit să te faci preot?

Domnul DolceCabana : Petru l-a înșelat pe Isus de trei ori. Un trădător.

Domnul Gabriel : Dar nu a vrut.

Domnul DolceCabana : Nici Iuda nu a vrut, dar a recunoscut asta și a aruncat arginții.

Domnul Gabriel : Dar Petru trece-n față.

Domnul Apostol : Isus a vrut așa să se întâmple, să fie mielul Domnului.

Domnul Lucifer : Cred că fiecare dintre noi este mielul domnului.

Domnul Apostol : Așa este, Domnul are turma lui.

Domnul Lucifer : Dar Isus a fost țapul ispășitor, oaia neagră.

Domnul Gabriel : Trebuie să ne temem de noi.

Domnul Lucifer : Eu mă tem de mine.

Maria se ridică, închide cartea și se mută de partea cealaltă a mesei, lângă domnul Apostol -tatăl ei.

Maria : Eu nu mă tem de mine.

Domnul Lucifer : Sigur?!

Fata se foiește.

Domnul Apostol : Maria, du-te tu să vezi unde stăm peste noapte.

Domnul DolceCabana : Noi nu mai avem loc de-un ac. Avem șaizeci de copii.

Domnul Apostol : Maria, du-te tu să iei un ceai.

Domnul DolceCabana (se întoarce spre lumea din fundul sălii, lume ce abia se vede și strigă ceva):  Ăăă!

Din neant apare un domn şters cu o tavă de nichel pe care stă o cană din care ies aburi.

Domnul Lucifer : Cum ai curajul să calci în Casa Domnului fără nici o revelaţie, de epifanie ai auzit?

Domnul Apostol : Am învățat...

Domnul Lucifer : Că se poate trăi fără revelații?

Domnul Gabriel : Domnul Apostol este un slujitor umil al lui Dumnezeu, poate că nu a reușit să pătrundă în lacătele lumii divine...

Domnul DolceCabana : Petru ține cheile și le dă numai cui vrea el, Dumnezeu știe cui ! un trădător.

Domnul Apostol : Discuția asta o ia pe căi greșite.

Domnul Lucifer : Vreau să spun o poveste.

Domnul DolceCabana : Se poate naște ceva bun din trădare?

Domnul Apostol (se ridică): În aceste condiții eu trebuie să plec.

Domnul Gabriel : Părinte, noi discutăm doar.

Domnul DolceCabana : Încercați la cabana de lângă sosire telescaun, sigur mai au ceva locuri.

Maria : Să mergem.

Domnul Apostol : Plecăm (domnul Gabriel îi conduce).

Ceaiul de pe masă a rămas neatins. Domnul Gabriel a ajuns la ușă. Domnul DolceCabana se ridică și el greoi, mormăie ceva. Domnul Lucifer se ridică peste masă și miroase ceaiul  adus pentru Maria, îl ia și soarbe liniștit din el. Undeva de sus se aude vuietul vântului.

______________________________________________

* Cioran, Caiete II, 1966-1968, Humanitas, 2010, pag.226.