Ca-n multe filme, plata trebuie să aibă filosofia ei, nu să fie aruncată pur și simplu -oamenii nu sunt bancomate. De aceea discuția degenerează într-o diatribă împotriva celui nou ales, celui ce promite multe la televizor și de aici împotriva basmelor ce vor să decoreze mitul libertății americane în culori noi și vii, cum ar spune latinul, asemeni unei tribuna rostrata.
Cel venit știe tot, știe și ce va vorbi Obama și ce gândește cel ce-l așteaptă. Răbdarea lui are limitele egalității, are formele de conjugare ale libertății. De aceea aceste ultime cinci minute din acest film ar fi trebuit să fie primele și dacă le repetau și la urmă cu atât mai bine.
Gestul aruncării pachetului de țigări în momentul în care privește la televizor, este abaterea atenției, este efortul pe care-l faci tu ca om de a scăpa de legătura strânsă pe care o face societate cu tine.
Acest film este derulat pe discursurile politice ale lui Bush (jr.) ca președinte, ca român m-am simțit ca pe vremea lui Ceaușescu, când intram în casă, iar la televizor se auzea neclar și monoton vocea marelui cârmaci. Nu este nimic nou, aceleași cuvinte ambalate în stupizenia unui discurs ce n-are legătură cu prezentul. Cuvinte ce vor să fie prezente, dar sunt presupuse a fi prezente.
Acțiunea filmului este simplă, totul pentru a lua gâtul unui tip din mafia jocurilor de cărți, care i-a tras clapa, ei mafiei, adică unor tipi pe care oricum nu-i vezi în film și nici nu merită asta.
Dar acest personaj, în loc să fie omorât pe loc, ca-n vremurile bune și demult apuse ale mafiei, este iertat, este iertat după mult timp după ce el însuși s-a autodenunțat. Fapte disperate și greu credibile, dar filmul continuă. Alți losers, prind aceeași mișcare și o repetă pentru ca vina să cadă pe inițiatorul din trecut. Scena se repetă, vine killer-ul, trebuie iar să-l sperie pe individ, trebuie să afle dacă el este de vină; circumstanțele fiind neatenuante. Filmul ar fi trebuit să se termine repede și să fie o lecție celor ce strigă lupul. Dar tipul este simpatic și mafia nu vrea să-l omoare, și tărăgănarea plictisește spectatorul și îi creează incontinență urinară, sau sete permanentă, ce film soflty. Este atât de greu pentru mafie să omoare un tip în ziua de azi în America, lasă că pot juvenilii mai repede.
Pe tot parcursul filmului, în care cuvinte ca; patriotism, țară, conducere, noi, voi se repetă ca un ecou, cuvinte pe care personajele nu le spun, nu le gândesc, discursul politic din fundal este omniprezent. M-am repetat cu intenția de a reveni la cele două Americi care trăiesc pe același teritoriu, lucru valabil și cu țara noastră, România. Adică, la acei oameni pentru care politica, societate, munca, nu înseamnă nimic, dar care reușesc să traducă cel mai bine prezentul în existența lor.
Și pentru ca tortul să aibă o cireașă sau o căpșună în vârful său, cel intrat aduce aminte de Thomas Jefferson (un tip ce-l ajuta pe Benjamin Franklin să ridice zmeul cu stele și cu dungi). Interlocutorul se miră, și are dreptate.
Explicație este simplă. Ceea ce fac ei, locul lor, țara și oamenii, reprezintă o afacere.
Acest film anunță altele, este un promotor al unui subiect și merită văzut cumva din spatele ecranului -dacă ați reușit vreodată să ajungeți acolo. Acest film anunță căderea unei morale și a unui vis în marea cultură americană - în cea populară, nu în cea cultă promovată imediat după al II-lea Război Mondial.
În contrast cu Lincoln, care apare ca multe alte filme patriotice la cerere -întocmai ca-n vremurile fericite ale țării noastre, acest film trage clopotul (de la Philadelphia), care deja crăpat, anunță că libertatea are un alt accent și o altă valoare, mai mare chiar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc