Lunea unui cuvânt

Moscova, Piața Roșie, Sf. Vasile Blajenîi,- autor, fiul meu

Finanţe. La prânz. O declaraţie de predat.
La coadă mă întâlnesc absolut întâmplător cu Adela. Era în faţa mea, n-am observat-o, apoi a plecat, dar s-a întors să mai întrebe ceva; atunci am recunoscut-o. Trecuseră mulți, mulți ani de când n-am mai văzut-o. Părea bucuroasă că mă vede. Am vorbit de copii, de prieteni, de timpuri trecute. Ceea ce mă mira încontinuu, în timp ce-mi povestea, era alura, felul în care-mi explica și de fiecare dată, parcă rămânea ceva nespus.

La despărțire, căci ghișeul era aproape, mi-a mărturisit brusc că se pocăise. Am întrebat-o eu, pentru că nu înțelesesem bine și ea mi-a confirmat a doua oară. Am dat vina pe soț, dar nicidecum, era alegerea ei.

„Am descoperit Cuvântul!” reiteră ea și mă privi adânc.
„Ai citit Biblia?” mă întrebă apoi.
Am răspuns că da, mai ales V.T. am vrut să completez, dar nu mă lăsă.
„Te ajunge și pe tine, te ajunge Cuvântul” și plecă.

Spre seară trebuia să ajung la bancă, nu era ora șase după-amiaza, în schimb la întoarcere bulevardele se aglomeraseră. În mijlocul mașinilor am dat drumul la radio. Am începu să mă joc cu posturile până când am auzit cuvintele:
„... dacă cunoașteți un prieten ce vorbește araba...” și-am devenit foarte atent. Se repetă.
„Dacă aveți un prieten ce vorbește limba arabă, dăruiți-i o Biblie”!
Era un post local, ce intercala în transmisie, o oră seara, programul unei secte religioase.
„Scrieți-ne la adresa..., sau telefonați-ne la numărul... și veți primi o Biblie în limba arabă gratis.”

Afară cerul se-nchise de-a binelea, apărură și ceva fulgi, ajuns acasă am scanat desenul fiului meu făcut în tabăra de schi și l-am pus pe blog, trebuia cumva să echilibrez ceea ce scriu.
Atenție la oamenii din jurul catedralei.