 |
|
|
În general, în urma unei construcții, liniile coboară din colțul aflat în stânga sus al imaginii și urcă din colțul din dreapta jos. Acest principiu dă un echilibru vederii și pentru a vedea foarte bine, de multe ori ne îndreptăm privirea spre obstacolul cel mai înalt, apoi definim linia de plecare, punctul cel mai de jos. Sigur că pentru fiecare, alegerile personale contează, nu discutăm aici gusturile și nici aplecările.
Mi-am hărțuit de fiecare dată punctele de vedere și tot de fiecare dată am alunecat spre a da dreptate fiecărei părți în parte, subiectivitatea ținând paravan universalității ochiului obiectiv. Ori în cele mai multe cazuri, am recunoscut că centrul, locul unde urcarea se întâlnește cu coborârea, centrul; este locul unde ochiul se zbate cel mai mult. Și ce vede el acolo?
Acum trei milenii și mult mai mult chiar, figura centrală a reprezentării feminine era pelvisul, sexul. O femeie trebuia să arate ceea ce bărbatul în ascunzișul minții lui dorea cel mai mult.
 |
| https://www.mtholyoke.edu/courses/rschwart/hist255-s01/courtesans/Manet-olympia.htm |
Mult mai târziu, după cel puțin un mileniu de întuneric, arta se regăsește în nudul feminin, în felul cel cât mai realist cu putință. Manet ascunde sexul Olympiei sub mâna ei stângă, privirea servitoarei dezechilibrează privitorul, astfel că, în centrul imaginii fiind sexul, el este de fapt ascuns și geometric.
 |
| http://warchild13.com/2008/09/you_walk_on_hol.html |
cel putin la ultimul nud trimiterea este explicita catre ombilic adica spre legatura cu universul (centrul lumii) si cu inceputul unei noi vieti. Deci, anticii invatau fiziologie (nu prea stiau ei bine cum se fac copiii!) apoi accentul cade pe sexualitate pura sau pe legatura cu universul. Omfalo....
RăspundețiȘtergereNu sunt antropolog şi n-aş putea să te contrazic dar mi se pare interesantă această... evoluţie? A privi întâi capul şi apoi sexul îmi spune că porţile sexualităţii sunt deschise (iar plăcerea legitimă) pentru zeu şi nu pentru animal. Dar poate că nu despre asta e vorba în imaginile tale. În fond, sexul este cam invizibil acolo, spre deosebire de unele mănăstiri din India, spre exemplu.
RăspundețiȘtergereEste un paradox cum avem atâtea probleme la capitolul pe care l-am exacerbat cel mai mult azi. Poate tocmai pentru că am pierdut seva, legătura cu vitalitatea de bază pe care ar trebui s-o avem.
PS:
- Vezi ce fain ninge afară?
- Dă-mi link!
Anonim
RăspundețiȘtergereFiziologia ține de inițiere, la fel ca sexualitatea, sau chiar la fel ca arta, ține de acumularea unor cunoștințe, de înțelegerea lumii.
Lotus
RăspundețiȘtergereÎnainte se ascundea ceea ce nu se înțelegea, cei care ascundeau se numeau ezoterici, dar nici măcar ei nu înțelegeau.
Astăzi nu se mai ascunde nimic, dar nici nu se mai înțelege nimic.
Unde ninge?
RăspundețiȘtergereLa noi s-au topit și mormanele de zăpadă neagră de pe lângă drumuri.
un artist trebuie sa-si aleaga cu atentie "formele" pentru a exprima "lucruri". Ceea ce ma atrage pe mine la arta antica este "vitalitatea formelor". Stii vreo pictura-sculptura moderna care sa rivalizeze cu sculptura antica prezentata? Este asa de linistita si totusi atit de vie! Pare imobila dar respira. la celelate nu percep prea multa respiratie...
RăspundețiȘtergereNu sunt artist, joaca mea nu se numește artă, în schimb privesc cu plăcere arta și așa este, prima imagine, reprezentând sculptura unei femei goale ce stă jos ma impresionat cel mai tare față de celelalte picturi.
RăspundețiȘtergere