Nevoia de minuni

       Dinamica acestei lumi are nevoie de minuni, nu poți deveni sfânt fără să fi făcut vreo minune. Dar toate aceste lucruri au un sâmbure de adevăr: plictiseala. Momentul în care omul simte că nu mai are nici o tragere, că nu mai poate înainta, căci „țin mai mult la ce este al meu decât la ce este asemănător lui”. Prin asta merită să se ivească o minune. Iată una veche de tot:

http://cilindr0.deviantart.com/art/Ancient-Egypt-Dreams-114997756?moodonly=24

A TREIA POVESTIRE:

O MINUNE SĂVÎRȘITĂ ÎN VREMEA REGELUI SNEFRU

          Atunci Bauefere se ridică spre a vorbi și zise:

          -Voi înfățișa măriei-tale o minune din vremea (domniei) tatălui tău, (regele) Snefru cu glasul îndrituit, pe care a săvîrșit-o Căpetenia cititorilor, Djadjaemonkh, ceva ce nu s-a mai petrecut (niciodată) pînă atunci…

          Măria-sa trecea într-o zi prin toate încăperile palatului în căutarea unui prilej de desfătare, dar nu află nici unul. Atunci el grăi:

          „Aduceți-l pe Căpetenia cititorilor și scribul Djadjaemonkh!”

          El fu adus de îndată. Iar măria-sa îi grăi așa:

          „Am străbătut toate încăperile palatului în căutarea unui prilej de desfătare, fără să fiu în stare să găsesc vreunul!”

          Djadjaemonkh îi spuse:

          „Măria-ta să se ducă la iazul palatului. Să ți se pregătească o luntre cu toate fetele frumoase dinlăuntrul palatului. Inima măriei-tale se va desfăta cînd le va vedea vîslind (pe iaz) în sus și-n jos. Și atîta vreme cît vei privi la frumoasele tufișuri (de pe marginea) iazului tău și te vei uita la ogoarele ce îl mărginesc, ca și la malurile sale, inima ta va fi încîntată de aceste priveliști.”

          Regele grăi astfel:

          „De bună seamă voi pune la cale o preumblare pe apă. Să mi se aducă douăzeci de vîsle de lemn de abanos acoperite cu foiță de aur curat. Și să mi se aducă și douăzeci de femei cu cele mai frumoase trupuri [vechii egipteni judecau frumuseţea femeilor după trup, nu după chipul lor, n.a.], cu sînii (tari) şi cu părul împletit în cosiţe, al căror pîntec n-a dat naştere nici unui copil. Să mi se aducă de asemenea douăzeci de voaluri, care vor fi date celor douăzeci de femei după ce își vor fi dezbrăcat veșmintele lor.”

http://www.mitchellteachers.org/WorldHistory/AncientEgyptNearEastUnit/IllustratedJournalsAncientEgyptDailyLife.html

          Și se făcu întocmai cum poruncise măria-sa.

          Așadar ele vîsliră pe iaz în sus și-n jos. Inima măriei-sale se bucura cînd le vedea vîslind. Dar una din femei care se afla în partea dinapoi a luntrei se apucă să-și împletească cosițele, și giuvaerul ei de peruzea nouă, întruchipînd un pește, căzu în apă. De atunci ea nu mai grăi nimic, încetă să vîslească și (toată) ceata ei făcu de asemenea și nu mai vîsli deloc. Măria-sa zise atunci:

          „De ce nu mai vîsliți ?”

          Ele răspunseră:

          „Căpetenia noastră a tăcut și a încetat să mai vîslească”.

          Măria-sa o întrebă pe căpetenia lor:

          „De ce oare nu mai vîslești ?”

          Ea răspunse:

          „Pentru că giuvaerul meu din peruzea nouă, întruchipînd un pește, mi-a căzut în apă.”

          Atunci măria-sa îi spuse:

          „Nu vrei să-ți dau altul în loc ?”

          Dar ea răspunse:

          „Țin mult la ceea ce este al meu decît la ceea ce e asemenea lui”.

          Atunci (măria-sa) grăi așa: „Mergeți și aduceți-mi-l pe Căpetenia cititorilor (Djadjaemonkh) !”

          El fu degrabă adus și măria-sa spuse:

          „Djadjaemonkh, fratele meu, am făcut așa cum m-ai învățat, și inima măriei (mele) s-a bucurat văzîndu-le cum vîslesc. Dar giuvaerul de peruzea nouă a căpeteniei ce vîsleau a căzut în apă; (ea a amuțit) atunci, n-a mai vorbit și a încetat să vîslească, încît a turburat toată ceata sa. Eu i-am grăit așa: ≪De ce nu mai vîslești ?≫ Ea mi-a răspuns: ≪Fiindcă giuvaerul meu din peruzea nouă, întruchipînd un pește, a căzut în apă ≫. Eu i-a spus atunci: ≪Tu vîslește, că eu îl voi înlocui≫. Dar ea mi-a răspuns: ≪Țin mai mult la ce este al meu decît la ce este asemănător lui≫.”

          Atunci Căpetenia cititorilor rosti cîteva descîntece vrăjitorești, apoi așeză jumătate din apa iazului peste cealaltă jumătate și găsi giuvaerul întruchipînd un pește, care se afla într-un ciob de oală; se duse și îl luă, astfel că el fu înapoiat stăpînei sale.

          Dar apa, care era de doisprezece coți în mijlocul iazului, ajunsese să fie de douăzeci și patru de coți după ce fusese suprapusă [În Cartea ieșirii, 14, 21, Moise, crescut de fata unui faraon și care învățase toată „Înțelepciunea egipteană”, desparte și el apele Mării Roșii: „Și s-a făcut marea uscat că s-au despărțit apele”, n.a.].

El rosti iarăși cîteva descîntece vrăjitorești și aduse la loc apa iazului în starea sa de mai înainte.

          Măria-sa petrecu întreaga zi sărbătorește, în tovărășia întregii sale curți regești. Apoi măria-sa răsplăti pe Căpetenia cititorilor Djadjaemonkh cu tot felul de lucrui bune.

          Iată o minune care s-a petrecut în vremea tatălui tău, regele Snefru, una din cele pe care le-a săvîrșit Căpetenia cititorilor și scribul de zapise Djadjaemonkh.

          Atunci măria-sa faraonul Kheops spuse:
          -Să se dea o mie de pîini, o sută de urcioare de bere, un bou și două măsuri de tămâie drept prinos de jertfă pentru regele Egiptului de Sus și de Jos, Snefru cu glasul îndrituit, și să se dea o prăjitură, un urcior de bere și o măsură de tămîie Căpeteniei cititorilor și scribului de zapise Djadjaemonkh, căci am văzut o pildă a puterii sale.

          Și se făcu întocmai cum poruncise măria-sa.

Faraonul Kheops și vrăjitorii – Povestirile Egiptului antic,

bpt, 1977, ed. Minerva,

prefață, traducere și note de Constantin Daniel și Ion Acsan,

pag. 85-88.