Copilul vine de la școală. Abia a învățat să citească. În drumul său spre casă citește un cuvânt scris aiurea, undeva pe un zid. Din cauza vitezei tramvaiului nu reține decât câteva litere și încearcă să le memoreze, să se agațe de ele. Ajuns acasă caută dicționarul, dar vrea să o facă singur, să nu-l vadă nimeni și pentru asta se îngrămădește într-un colț mai întunecos.
La puțin timp se aud pași și pentru a nu fi descoperit pune dicționarul după pat, deschis pentru a nu pierde ceea ce se putea lesne pierde. Apoi copilul sare în picioare și începe să fugă prin casă. Este chemat la masă. Mănâncă și se gândește, suspect de cuminte.
Tatăl reia traseul și găsește dicționarul deschis. Se apleacă să citească cuvintele de pe prima pagină, dar nu vede bine și trebuie să-și pună ochelarii. Ia dicționarul și-l închide cu degetul prins în mijlocul paginilor, se împiedecă și scoate degetul pentru a se sprijini. Când ajunge la birou, încearcă să-l deschidă prin aproximație, fiind foarte sigur că degetul a lăsat o urmă fugară în tomul gros. Deschide și citește repede primul cuvânt ivit: „ecou”.
Care valea doamnelor ne arati? Cea din bucegi? Super tare, ai fost si la horobistea?
RăspundețiȘtergereValea făgăduinței doamnelor de la Muntele Mic vă arăt, locul de unde te miri că poți vedea atât de departe și crezi prin asta orice.
RăspundețiȘtergereAm fost în Bucegi demult.
Horobiștea sau Horodiștea?