Accidentul macabru - Woody Allen

- Doamne, mi-am împușcat bărbatul! plîngea Cynthia Freem prăvălită peste cadavrul din zăpadă.

- Cum s-a-ntîmplat? întrebă inspectorul Ford, trecînd direct la subiect.

- Vînam. Quincy adoră vînătoarea, ca și mine. Hățișul era foarte des. Am crezut că văd o ciocănitoare. Am tras și m-am apropiat de tufiș. Prea tîrziu. Cînd am dat crengile la o parte, era peruca soțului meu.

- Hm, mormăi inspectorul Ford, privind urmele din zăpadă. Sînteți o țintașă foarte bună. L-ați nimerit direct între sprîncene.

- A fost un noroc. Nu sînt o profesionistă.

- Înțeleg. Inspectorul Ford examină efectele victimei. În buzunar găsi bucăți de sfoară, un măr din 1904 și niște instrucțiuni de cum să procedezi cînd te trezești  pe neașteptate lîngă un armean.

- D-nă Freem, acesta este primul accident de vînătoare al soțului dumneavoastră?

- Da, mortal, primul. Căci s-a mai întîmplat odată, în Canadienii Stîncoși, ca un vultur obraznic să-i fure certificatul de naștere.

- Soțul dumneavoastră purta întotdeauna perucă?

- Nu tocmai. O punea de obicei cînd se certa cu cineva.

- Sună foarte bizar.

- Așa și era.

- De-aceea l-ați omorît?

Cum a știut inspectorul Ford că nu era un accident?

O singură privire și a fost de-ajuns. Un vînător experimentat ca Quincy Freem n-ar fi ieșit niciodată la vînătoare de cerbi în indispensabili. De fapt, d-na Freem îl pisă pînă muri, în timp ce el spăla vasele. Apoi înscenă un accident, trăgîndu-l afară, în pădure și lasînd asupra lui un exemplar din „Almanahul vînătorului”. În graba ei, a uitat să-l îmbrace. De ce însă d-l Quincy Freem spăla vasele în indispensabili, rămîne un mister.

în românește de Viorica Mircea

Cărămida cu mîner, proză satirică, Astra, 1986, pag. 18-19.