acum o dedic lui David Bowie
Peste deal se ţinea turnirul.
Lume amestecată, lume bună.
Arbitrul era vicontele de FeMeI, un tip adulat de toate virginele nobiliare, dar care avea un singur defect: înainte de a privi și asculta bine, trăgea un asistent de mânecă pentru a-l întreba ce-a ciripit interlocutorul; acesta din urmă, din politeţe: tăcea.
Soarele tocmai încălzea frunzele de plop din vârful dealului, atunci apăru prinţul de AmeRica, moştenitorul legal, real şi virtual al marilor posesiuni de peste ocean, rudă cu un navigator portughez ratat: AmeRigo Vespucci.
AR călărea un cal de la mama lui d-acasă, un Mustang rotat, cu coadă şuviţată, cal sălbatic din marile păduri californiene, calul era îmbrăcat cu o armură Pershing din al doilea război monahal. (Război purtat între cei mormoni şi cei scientologi, unii cu nevestele şi alţii cu "fu(o)ndurile".)
În partea cealaltă, era Fratele Dracu, alintat de regină: Francisc Drake, pe un pur sânge englez cu gleznele groase cât ştremeleul. Dacă veni vorba de armură aceasta era marca Llyod, cu un clopot drept emblemă pe scutul rectangular. Un steag flutura în faţa crupei iepei regale. Paharnicul ce-o călărea lăsă steagul jos. În praf şi ţărână steagul muri.
Caii păreau că latră mut, ţinuţi în frâu și doar neghezatul metalic al dinţilor pe zăbală se auzea. Brusc răbufniră. AR lansă mortal un parfum JPM, pe care S-ul îl schimbă în "M"organ în ultima clipă. Un duşman de moarte, Morgan Frey pe care Merlin însăşi îl ştia... O vrajă nouă îl protejă pe FD (Francis Drake), care înainte de a pleca îşi protejă toate "fundurile mutuale" cu promisiuni electorale. Vraja se numea Sophia Lorem, era o formulă pe care spionii de la Holywood o ştiau... dar nu ajunsese la AR.
Undeva la mijloc, toate privirile se orientau, atunci, acel loc se numi York. York, era un craniu ce denunţa centrul. Acolo în fiecare clipă, cavalerii trebuiau să se întâlnească. Prima bursă se deschise de la "Soare Răsăre", dar nu juca nimic, o aştepta pe cea de la New York. AR lansă o rachetă Wind... datorită lui EOL aceasta ratase ţinta, Eol a suferit o aducere aminte căci era AOL şi tot aşa AR era de fapt JR. Juriul nu protestă... la toţi le plăcură Ewing, petrolul, loviturile de stat şi în ultimă instanţă Chavez: noile trabuce columbiene; cele cubaneze intraseră în desuetudine.
FD visă la pampasul argentinian, la Malvine, la Exocet... frumosul cal negru englez cabră; clopotul bătu... o dată, scutul căzu... a doua oară, călăreţul căzu... a treia oară calul fugi! Praful iţit de tulburarea copitelor ce nu-şi găseau drumul orbi temporar competitorii: JR îl căutat pe Bobby în Nigeria, FD căuta publicul şi promitea o nouă asigurare financiară. Bobby nu era în Nigeria, ci într-o ţară arabă, unde Nixon, un alt derutat inventase "tsunamiul deşertului"; americanii i-au spus WaterGate, de parcă ai putea face un baraj.
O veste de peste Canal părea că va opri întrecerea; mari cavaleri blonzi ce nu fuseseră invitaţi ameninţau cu invazia: era vorba de noile bilete numite Euro, care mişto colorate rupeau sufletul copiilor din insulă. Arbitrul potoli strigătele spectatorilor care-şi cereau banii înapoi cu o infuzie de ceai indian. Sub efectul taninului se lăsă tăcerea. În praf... competitorii se căutau, ţeasta lui York rămânea la locul ei, cineva strigă totuşi: "To be or fuck with me", cel din spatele lui exclamă: „Panimaieşi!”
