Pentru smochine iarna a venit prea repede, ar fi trebuit să se coacă demult, sau poate că n-au putut și au rămas verzi. Oricât încearcă de ani de zile, smochinul nu reușește să ducă fructele până la capăt, dar vina nu-i aparține.
Aclimatizarea durează, singurătatea dovedește exilul, smochinul visează la țările lui calde. Un dor îl cuprinde fiind neputincios, nefolositor, a devenit plantă decorativă. Uneori mă gândesc intens la starea asta, și nu găsesc nici o cale de ieșire, existență înghețată, să fii mereu tânăr și verde, ce minciună.
O posibilă cale de ieșire va apărea atunci când miezul (crud, proaspăt) va deveni îndeajuns de prețios pentru ce va urma... Nu cred că devine ”plantă decorativă”; doar ce își protejează seva...;)
RăspundețiȘtergereEu sunt de părere că fructele lui sunt altfel, datorită condiţiilor. Şi mai cred că au un gust unic, ceva între fraged, abia pârguit şi dulceaţa poamelor culese după căderea brumei.
RăspundețiȘtergereDacă vrei smochinele obişnuite, îţi cumperi de la supermarket. Astea-s speciale!!
Roxana Cucu
RăspundețiȘtergereEste multă poezie în ceea ce scrii, dar tempus fugit și oamenii nerăbdători nu privesc așa; ei doar vor! :)
Isis
RăspundețiȘtergereSunt speciale, dar sunt verzi, gustul este unic, dar nu chiar cum ai scris. Sunt acre! :)
Dacă le vorbeşti de rău, ce-ai vrea?!
RăspundețiȘtergere:)))))))))
Nu le vorbesc de rău!
RăspundețiȘtergereSă ști că dacă le privești bine, par și otrăvitoare, la cât de verzi sunt :)
Au centură lată şi însemnele arhanghelului Mihail?
RăspundețiȘtergereAu un "v" desenat între sprâncene?
Dacă nu, atunci sunt inofensive. Cel mult sunt puţin triste că nu-s apreciate îndeajuns.
:))
Tie de ce anume iti este dor ?
RăspundețiȘtergereLa ce privesti pofticios si neputincios ?
:)
Isis
RăspundețiȘtergereUite că p-asta n-am știut-o! :)
cristina
RăspundețiȘtergereeste iarnă la izvor,
peste gheață vine-un dor,
fără apă n-am să mor,
nici să dau motive_lor!
multumesc.le consider flori. dar, trebuie ingrijite. acoperite. cocolosite.
RăspundețiȘtergere:) am inteles .
RăspundețiȘtergereAnonim
RăspundețiȘtergeredacă ai ști că este undeva pe stradă, aproape de mine, dar nu-mi aparține smochinul. Greu cu cocoloșitul.
am mancat o data struguri stafiditi peste care cazuse gerul...aveau un gust fantastic...
RăspundețiȘtergeresmochinele tale au inghetat timpul...
Smochină, ce nume frumos. Smochinire, ce tristă derivare. Bref: când eram copil smochinele confiate erau f. rare. Erau un regal când îmi aducea mama. Încă le ador.:)
RăspundețiȘtergerepandhora
RăspundețiȘtergereîncă mai am struguri uitați și atârnați, neculeși, dacă guști din ei, prima impresie te duce la nectarul zeilor.
eva
RăspundețiȘtergereai atins un adevăr -mă refer la derivarea scrisă de tine, la smochinire!