“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
luni, 19 decembrie 2011
Împachetare
Am privit cum încă în orele amiezii, în luna când soarele se aproprie de afeliu, apa mai dăinuia pe frunza moartă. Să fii atât de uscat încât nici apa să nu mai poată să te înmoaie, adică să fii mumificat, împachetat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ai uitat ce este dedesupt! sunt atit de uscate, impermeabile pentru a tine cald semintelor.
RăspundețiȘtergere***************!!!
RăspundețiȘtergereAnonim
RăspundețiȘtergereN-am uitat ce este dedesupt :)
Mă sperie gândul la dedesupt.
Karina
RăspundețiȘtergere:)
daca am stii sa privim, am vedea frumosul peste tot....chiar si sub frunze :)
RăspundețiȘtergere...chiar și sub haine! :)
RăspundețiȘtergerebine punctat !
RăspundețiȘtergere"chiar si sub haine"
putini sunt cei ce pot vedea frumusetea de sub haine, foarte putini....