“Să nu te izolezi de lume.
Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii.
...
Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.”
Albert Camus, Caiete
luni, 26 decembrie 2011
Cutume regale
Niciodată florile nu m-au răsplătit. De fiecare dată, Când smulse sau tăiate, rupte sau decapitate; Se prefăceau îndată, Într-un trup ofilit!
nu stiu daca te-ai jucat vreodata "inventarea de cuvinte". eu fac chestia asta cind primesc ceva, flori sau animalute. incerc s ale pun nume. si recunosc ca am mari dificultati. de fiecare data imi trag un perdaf ca stau prost la creativitate. totusi de ceva timp mi se intimpla din ce in ce mai rar. de ce? de fiecare data cind iti las un mesaj imi apare un cuvint generat de sistem pentru a-l transcrie (trecerea portii). asa m-am gindit ca as putea inventa o multime de nume. cred ca nu voi primi eu atitea flori cite nume le-as putea gasi....
Anonim este sistemul anti-spam Captcha, așa numitele cuvintele fac într-adevăr cheia prin care mesajul trece de poartă, acum că veni vorba de creativitate, mă gândesc că nu mai scrii poezii!
poezii - poe-zii tu, po-e-zi-asa-i?, eu nu scriu poezii. din tot ce inseamna creatie literara tocmai poezia mi s-ar potrivi cel mai putin. nu stiu ce este poezia. si oricum mi-e mai drag platon (prin intemediul lui socrate) care ne spune ca in cetate sa nu "punem" poeti. oare ce-i "poezie" in viata noastra? rima gindului cu sufletul?
pandhora Totuși, vezi, simbolul afecțiunii constă în trimiterea de flori; dăruind flori, mai ales din cele mai frumoase, bărbatul îi arată femeii cât de mult o prețuiește, în loc să o ducă la o grădină botanică! :)
atunci este definibil temporal? sau este asa, in general? mi-a placut zicerea cu gradina botanica. "a duce la"... acesta mi se par expresiile cele grele. arata posesie, nu-i asa? pacientul englez - posesia incizurii jugulare....posesie...a avea....da, din cauza asta apare si ofilirea. tot pacientul englez: nimeni nu trebuie sa posede ceva....atunci tinerete fara batrinete si viata fara de moarte....
Anonim Știu că în loc de posesie sună mai bine împreună. Deci: „în loc să o ducă la”, dorești ca „împreună să parcurgă drumul spre”.
În „Pacientul englez”,Michael Ondaatje pomenește de Herodot, care la rândul lui pomenește de Candaleus, care avea o soție frumoasă și cu care cam nu știa cum să parcurgă drumul împreună!
La mulţi ani, Scorch! Fie ca florile pe care le iubeşti - fie că le păstrezi pentru tine, fie că le oferi, să rămână mereu proaspete şi vii! Un gând bun şi o îmbrăţişare de la... :)
cred ca era o chestiune mai complicata. adica este o trimitere subtila la tendinta barbatilor de impartire a "proprietatilor feminine" sau de afisare excesiva a acestora. atentie, deci la modul cum tratezi o femeie pentru ca intr-o forma sau alta ea "va face asa cum gindeste sau simte". deci atentie la barbatii care spun: mama, ce nevasta tare am!
nu stiu daca "impreuna" este complicat pentru ca cei doi "nu sunt deplin constienti de lume si ei" sau pentru ca nu se potrivesc pur si simplu in toate sau n majoritatea. cred ca situatia poate fi depasita de caracterele puternice: adica stabilesc un set de principii pe care se hotarasc cu legamint" sa le respecte. atunci, daca nu sunt niste pulsiuni intrinseci, cei doi pot merge "impreuna" mult timp.
≪ „Nu alergați după unul, înainte de a vă pregătit să-l întâlniți pe celălalt”, ne sfătuiește Jung. Lui Elias Canneti îi place să amintească de legea echivalenței în viața psihică, acest ”principiu al bumerangului”, cum prefer să-l numesc, și pe care fiecare poate să-l experimenteze după placul său: nu putem face nici un rău celuilalt, chiar și în cel mai mare secret, fără ca o lovitură asemănătoare să ne lovească.≫
Roland Jaccard, Tentația nihilistă, Bastion, 2008, pag.13.
Ultimul citat are legatura cu "legea conservarii energiei, materiei, etc" sau e asa o chestie intuitiva, mistica, cu caracter de talisman sau de "sperietoare" (depinde pe ce pozitie te situezi: agresor sau agresat)? Depindem tot mai mult de mediu (sub toate formele - fizic, psihic, social etc)asa ca relatia dintre 2 persoane ramine contaminata/impregnata cu caracteristicile dependentei principale. Ex: O femeie aparent puternica poate ramine atasata de mama ei o viata, iar relatia cu sotul satisface necesitatile predominent bazale - adapost, protectie, fiziologie, etc, etc, mai ales daca sotul nu o intelege si nu stie s-o puna in valoare. Pina la urma este vorba de cunoastere, decizie si optiune. Alegi "viata impreuna" cu toate riscurile ei, aventura perpetua sau izolarea....fochistului ostrovian
nu stiu daca te-ai jucat vreodata "inventarea de cuvinte". eu fac chestia asta cind primesc ceva, flori sau animalute. incerc s ale pun nume. si recunosc ca am mari dificultati. de fiecare data imi trag un perdaf ca stau prost la creativitate. totusi de ceva timp mi se intimpla din ce in ce mai rar. de ce? de fiecare data cind iti las un mesaj imi apare un cuvint generat de sistem pentru a-l transcrie (trecerea portii). asa m-am gindit ca as putea inventa o multime de nume. cred ca nu voi primi eu atitea flori cite nume le-as putea gasi....
RăspundețiȘtergereregala postare!
RăspundețiȘtergereAnonim
RăspundețiȘtergereeste sistemul anti-spam Captcha, așa numitele cuvintele fac într-adevăr cheia prin care mesajul trece de poartă, acum că veni vorba de creativitate, mă gândesc că nu mai scrii poezii!
Karina
RăspundețiȘtergereRegii (și reginele) au grădinilor lor, ceva în care privirea lor se plimbă în voie, fără a fi nevoie să rupă vreo floare!
poezii - poe-zii tu, po-e-zi-asa-i?,
RăspundețiȘtergereeu nu scriu poezii. din tot ce inseamna creatie literara tocmai poezia mi s-ar potrivi cel mai putin. nu stiu ce este poezia. si oricum mi-e mai drag platon (prin intemediul lui socrate) care ne spune ca in cetate sa nu "punem" poeti.
oare ce-i "poezie" in viata noastra? rima gindului cu sufletul?
si florile pot fi ucise...
RăspundețiȘtergereprefer sa le vad vii...hranindu-se din pamant...
frumos ai scris...
Anonim
RăspundețiȘtergereAi scris atunci poezii, că nu mai scrii, ține doar de un fel sensibil în care nu mai vrei să te manifești.
Toți am scris o_dată poezii!
pandhora
RăspundețiȘtergereTotuși, vezi, simbolul afecțiunii constă în trimiterea de flori; dăruind flori, mai ales din cele mai frumoase, bărbatul îi arată femeii cât de mult o prețuiește, în loc să o ducă la o grădină botanică! :)
atunci este definibil temporal? sau este asa, in general? mi-a placut zicerea cu gradina botanica. "a duce la"... acesta mi se par expresiile cele grele. arata posesie, nu-i asa? pacientul englez - posesia incizurii jugulare....posesie...a avea....da, din cauza asta apare si ofilirea. tot pacientul englez: nimeni nu trebuie sa posede ceva....atunci tinerete fara batrinete si viata fara de moarte....
RăspundețiȘtergereuna nu o exclude pe cealalta :)
RăspundețiȘtergereAnonim
RăspundețiȘtergereȘtiu că în loc de posesie sună mai bine împreună.
Deci: „în loc să o ducă la”, dorești ca „împreună să parcurgă drumul spre”.
În „Pacientul englez”,Michael Ondaatje pomenește de Herodot, care la rândul lui pomenește de Candaleus, care avea o soție frumoasă și cu care cam nu știa cum să parcurgă drumul împreună!
http://scorchfield.blogspot.com/2010/09/din-herodot-la-ondaatje.html
pandhora
RăspundețiȘtergereși să ne limităm la flori de gheață, dacă Grădina este închisă! :)
La mulţi ani, Scorch!
RăspundețiȘtergereFie ca florile pe care le iubeşti - fie că le păstrezi pentru tine, fie că le oferi, să rămână mereu proaspete şi vii!
Un gând bun şi o îmbrăţişare de la...
:)
Iris, La Mulți Ani!
RăspundețiȘtergereFie dorințele tale să fie gânduri împlinite, realizarea lor fiind astfel mult mai ușoară!
La Mulți Ani!
:)
cred ca era o chestiune mai complicata. adica este o trimitere subtila la tendinta barbatilor de impartire a "proprietatilor feminine" sau de afisare excesiva a acestora. atentie, deci la modul cum tratezi o femeie pentru ca intr-o forma sau alta ea "va face asa cum gindeste sau simte". deci atentie la barbatii care spun: mama, ce nevasta tare am!
RăspundețiȘtergereȘi Războiul Troian a început asemănător! Privind de sus, nu ca zei, ci doar ca oameni ce-și amintesc citind, „împreună” devine complicat!
RăspundețiȘtergerenu stiu daca "impreuna" este complicat pentru ca cei doi "nu sunt deplin constienti de lume si ei" sau pentru ca nu se potrivesc pur si simplu in toate sau n majoritatea. cred ca situatia poate fi depasita de caracterele puternice: adica stabilesc un set de principii pe care se hotarasc cu legamint" sa le respecte. atunci, daca nu sunt niste pulsiuni intrinseci, cei doi pot merge "impreuna" mult timp.
RăspundețiȘtergere≪ „Nu alergați după unul, înainte de a vă pregătit să-l întâlniți pe celălalt”, ne sfătuiește Jung. Lui Elias Canneti îi place să amintească de legea echivalenței în viața psihică, acest ”principiu al bumerangului”, cum prefer să-l numesc, și pe care fiecare poate să-l experimenteze după placul său: nu putem face nici un rău celuilalt, chiar și în cel mai mare secret, fără ca o lovitură asemănătoare să ne lovească.≫
RăspundețiȘtergereRoland Jaccard, Tentația nihilistă, Bastion, 2008, pag.13.
Ultimul citat are legatura cu "legea conservarii energiei, materiei, etc" sau e asa o chestie intuitiva, mistica, cu caracter de talisman sau de "sperietoare" (depinde pe ce pozitie te situezi: agresor sau agresat)? Depindem tot mai mult de mediu (sub toate formele - fizic, psihic, social etc)asa ca relatia dintre 2 persoane ramine contaminata/impregnata cu caracteristicile dependentei principale. Ex: O femeie aparent puternica poate ramine atasata de mama ei o viata, iar relatia cu sotul satisface necesitatile predominent bazale - adapost, protectie, fiziologie, etc, etc, mai ales daca sotul nu o intelege si nu stie s-o puna in valoare. Pina la urma este vorba de cunoastere, decizie si optiune. Alegi "viata impreuna" cu toate riscurile ei, aventura perpetua sau izolarea....fochistului ostrovian
RăspundețiȘtergereInteresant, pertinent şi elevat dialogul vostru, Scorchfield şi Anonim!
RăspundețiȘtergere:)
Vă citesc cu atenţie şi încântare.