O simetrie a iluminării

Obiecte identice, locuri identice, același minut al zilei -spre seară, aceeași distanță.
Volume diferite, nuanțe diferite, contrast diferit, profunzime diferită.

O parte din detalii apar, în schimb o parte din nuanțe dispar, totul datorită luminii frontale date de blitz; evenimentul este fulgerat, iluminat artificial, nenatural într-un fel. Și sub aceeași impresie privim oamenii. Totul în același timp, o clipă pe scenă, mai apoi în culise, fără mască, actor obosit. Omul în fața societății, pe scenă, acasă, neregăsit, obosit.

Din cele 24 de ore cât are ziua, un om obișnuit petrece majoritatea zilei în afara familiei, iar dacă are și copii, aceștia pot fi văzuți în primele ore ale dimineții și poate în ultimele ore ale zilei, un contrast de nuanțe.

Un bărbat ancorat în profesiunea sa, își vede familia rar, existența ei sau inexistența ei nu are legătură cu  ceea ce el reprezintă în societate. Acest bărbat se trezește brusc că are familie și o uită în cealaltă clipă, o lumină artificială îi luminează o realitate iar cealaltă, cea naturală o iluminează, în acest balans el trăiește.