Autoportrete

Marquerite Yourcenar - Constantin Cavafis

„Cavafis este unul dintre poeții cei mai celebri ai Greciei moderne. Și totodată este unul dintre cei mai mari, în orice caz cel mai subtil, poate cel mai modern. Și totuși cel mai hrănit cu o inepuizabilă substanță a trecutului” - scria Marquerite Yourcenar în anii `60 ai secolului trecut.

„Cât a trăit, Cavafis n-a lăsat să circule decât puține poeme, publicate ici-colo prin reviste; gloria, care i-a venit încetul cu încetul, se alimenta din foi volante distribuite cu zgârcenie unor prieteni sau discipoli.” 1.)

În „Carnetul de Note” la Memoriile lui Hadrian, Marquerite Yourcenar scria:
„Această carte a fost concepută, apoi scrisă, în întregime sau în parte, sub diverse forme, între 1924 și 1929, între douăzeci și douăzeci și cinci de ani. Toate manuscrisele au fost distruse, și meritau să fie.” 2.)

Ori aceste purtări erau comune, căutările și uitările, călătoriile și dorința de a scrie de la capăt, „din producția lui de dinainte de cincizeci de ani, n-a păstrat decât un mic număr de poeme, dintre care nu multe sunt capodopere; chiar și aceste bucăți vechi poartă, de altfel, urmele unor corecțiuni ulterioare” completez despre Constantin Cavafis cu cele scrise de Marquerite Yourcenar.

Mai departe, despre Memoriile lui Hadrian, scriitoarea franceză notează:
„Reîncep lucrul în 1934 ; cercetări îndelungi : cincisprezece pagini scrise și presupuse definitive ; proiect reluat și abandonat de mai multe ori între 1934 și 1937.[...]
Încetez să mai lucrez la carte (cu excepția câtorva zile, la Paris) în 1937 și 1939.[...]

În octombrie 1939, manuscrisul a fost lăsat în Europa împreună cu cea mai mare parte a notelor.[...]
Proiect abandonat din 1939 până în 1948. Mă gândeam câteodată la el, dar cu descurajare, aproape cu indiferență, ca la ceva imposibil. Și cu oarecare rușine pentru a fi îndrăznit vreodată atare lucru.
*
Scufundare în disperarea scriitorului care nu scrie.” 3.)

Regăsirile din tine sunt cele mai deosebite, artiștii au nevoie de așa ceva, nu sunt ocoliți nici matematicienii sau filosofii; a găsi poteca, este un lucru dificil pentru tine însăți, dar mai ales pentru mulțime.

„La praznicul de nuntă al Thetidei (zeița Thetis cea cu picioarele de argint) cu Peleu -scria Cavafis, Apolon s-a ridicat, să-i felicite pe soți. I-a proclamat preafericiți, din cauza fiului care se va naște din unirea lor. Boala nu l-ar putea atinge niciodată, zicea zeul, și va trăi ani mulți... Și, în timp ce Ahile creștea, admirat de întreaga Tesalie, Thetis ținea minte făgăduiala zeului... Dar, într-o zi, s-au arătat niște bătrâni, purtători de știri, și au adus vestea morții lui Ahile sub zidurile Troiei. Iar Thetis și-a sfâșiat veșmintele de purpură; și-a smuls și a zdrobit în picioare brățările și inelele... Unde era oare zeul-poet, care vorbea atât de frumos la ospăț? Unde era oare zeul-profet în timp ce Ahile era ucis în floarea tinereții? Iar bătrânii i-au spus că însuși Apolon coborâse în fața Troiei și că dând ajutor troienilor, l-a omorât pe Ahile.” 4.)


______________________________________________


1) Marguerite Youcernar, Creierul negru al lui Piranesi și alte eseuri, Prezentare critică a lui Constantin Cavafis, ed. Humanitas, 2006, pag.170;
2) Marguerite Youcernar, Memoriile lui Hadrian, Cartea Românească, 1983, pag.228;
2) Marguerite Youcernar, Memoriile lui Hadrian, Cartea Românească, 1983, pag.232;
4) Marguerite Youcernar, Creierul negru al lui Piranesi și alte eseuri, Prezentare critică a lui Constantin Cavafis, ed. Humanitas, 2006, pag.184.