Nergal Zeu infernal summero-babilonian (corespunzător akkadianului Irkalla), iniţial personificând planeta Marte şi războiul, dar la origine se pare că fusese unul din zeii solari, al amiezii şi al solstiţiului de vară, deci distrugător prin arşiţă; poate de aceea transferul cultual a fost uşor pentru teologii mesopotamieni, de la focul solar, la focul infernal.
Închipuit ca un tânăr bărbat voinic şi frumos, cu un aer straniu, Nergal se însoară cu sora sa Ereshkigal, Doamna Infernului, începând să domnească alături de ea sub pământ, amândoi necruţători, neînduplecaţi, nedrepţi; la căsătorie a ajuns întâmplător, fiind trimis de s-o distrugă pe Ereshkigal, care jignise pe zei neonorând cu prezenţa şi contribuţia sa la un ospăţ al lor.
Nergal are misiunea sa de zeu al războiului şi coboară în Infern cu cei 14 ciraci ai săi, desfăşurând-şi atacul în etape: la prima poartă pune "fulgerul sclipitor"; la a doua "febra istovitoare"; la a treia "flacăra distrugătoare"; la a patra "pândarul" etc, fără să-i opună nimeni rezistenţă, nici demonul ciumei Namtar, care-i era cel mai fidel zeiţei sale; însă chiar acesta îi descuie lui Nergal zăvoarele astfel că zeul războinic, pătrunzând la Ereshkigal, o apucă de păr trăgând-o de pe tron iar când acesta e gata să-i taie capul, ea îl roagă să întârzie până, îi comunică o propunere esenţială; uimit de umilinţa neaşteptată a zeiţei, Nergal acceptă să o asculte şi e cerut astfel în căsătorie, oferindu-i-se ca zestre tot Infernul. Plăcându-i locul şi îndrăgostindu-se subit de zeiţă, Nergal o sărută şi se aşează lângă ea pe tron, devenind coproprietar şi rege al lumii subterane şi singurul zeu care n-a murit în infern.
extras din Dicţionar de mitologie generală de Victor Kernbach.
imagine by
http://www.leagoffinski.com/gallery_page.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc