miercuri, 27 octombrie 2010

Casa tăcută

Poposisem în acel oraş într-o vară toridă. Pe străduţele lui dispăruse orice urmă de viaţă.
Abia spre seară, prin umbra zidurilor începeau să se strecoare oamenii.
Pe o străduţă, ce dădea cu altă străduţă şi tot aşa; spre port: am întâlnit casa tăcută.



Capul trecătorului a trecut pe lângă ferestrele mute fără a băga de seama oboseala zidului de-a sugera ceva.
Era atât de obositor de-a încerca pentru el -zidul, de-a spune ceva.
Casa, de fapt, era tăcută.
Astupată!




Casei i s-a interzis orice inspiraţie din exterior. Uşa i s-a bătut în cuie şi ferestrele lipsite de geamuri au fost umplute cu cărămizi. Undeva pe zidul din spate; sus, a mai rămas o fereastră mică, cu gratii prin care un aer stătut reuşea să alunge trecătorii.

Casa nu a mai primit pe nimeni. În interior suferinţa i se citea pe pereţi. O aşteptare cuprindea tot interiorul, iar din străfunduri din când în când, se auzea o răsuflare; vântul pătrundea prin acoperiş şi se cuibărea prin subsoluri.

Casa a fost închisă. I s-a luat orice libertate de a fi văzută şi vizitată.




Atunci casa s-a gândit că ar putea scrie o scrisoare.

17 comentarii:

  1. Libertatea de a fi vazuta nu i s-a luat. Dovada pozele si marturisirea ta.
    Libertatea de a fi vazuta i s-a luat casei bunicilor mei in care comunistii au bagat buldozerul inainte de a ma naste.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eşti furioasă, asta este bine.
    S-ar putea ca această casă să nu mai fie la ora asta.
    Casa bunicilor mei stă părăsită, nu o dărâmă nimeni, o mănâncă timpul doar. Iar eu stau şi văd cum bate vântul.
    Să te învelesc cu ceva:

    Profeţie

    Cum nu mai sunt tânăr în viaţa asta
    şi-mi pare că nu mai sunt
    atâtea plăceri după care să tânjesc
    Ce fericit să fii liber
    să scrii despre maşini şi războaie, adevărurile epocilor,
    să arunci vechi şi inutile
    cravate şi pantaloni care nu ţi se potrivesc.

    9 ianuarie 1985
    Allen Ginsberg

    traducere de Dominica Drumea
    Howl şi alte poeme, Polirom 2010, pag. 294

    Tu mi-ai spus de ea şi am prins-o, Thx :)

    RăspundețiȘtergere
  3. O casa violata de buldozer ~ o casa casta

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai dreptate într-o privinţă; antichitatea romană ne-a dat candela, de fapt ea reprezintă flacăra ce arde neîntrerupt într-o casă în cinstea zeilor penaţi, zei ce nu fac parte din panteonul roman, ci sunt strămoşii fiecărei case, familii... acum pe cealaltă parte depinde de fiecare cât de mult este ataşat de acoperişul de deasupra capului, cum numim noi casa. Cei care nu o au încă, pe ea casa, o vor avea numai dorind-o.

    RăspundețiȘtergere
  5. Stiu poezia. Multam oricum.
    Metafora Adelei e subreda. Numele e frumos insa. E din Iasi. Ca si katya.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu vreau să mă cert cu tine azi, volumul are 336 de pagini, chiar le ştii pe toate :).
    Uite ce am mai citit:

    "Salariul pe care ni-l plătesc e prea mic să trăim. Tragedia redusă la cifre.
    Asta primesc bieţii păstori. Am ajuns comunist.
    Adio ţie Greyhound unde-am pătimit atât,
    mi-am rănit genunchiul mi-am jupuit mâna şi mi-am dezvoltat pectoralii mari cât un vagin."

    RăspundețiȘtergere
  7. Si sa vrei sa te certi, n-ai cu cine. Sunt mult prea in a good mood.

    RăspundețiȘtergere
  8. Important e ca esti. Restul cui ii pasa?

    RăspundețiȘtergere
  9. Mă gândesc că existenţa fiecăruia este importantă.
    "pădurea este datorită rădăcinilor ei" Ginsberg
    ...
    unora la fel ca ţie le pasă şi mie îmi pasă la fel, chiar poate mai mult, dar nu sunt Maat.

    RăspundețiȘtergere
  10. Hai sa-ti zic ceva frumos ca de la om care iubeste cartile la om care iubeste cartile: s-a tradus Cartarescu in...FLAMANDA. Luni am tinut cartea in mana. Orbitor. Coperta tare, supracoperta, paginile elegante. Minunat. Am fost asa mandra ca am zambit aiurea peste tot.

    RăspundețiȘtergere
  11. Când am fost mic, de abia citeam, mama m-a întrebat dacă şi înţeleg, m-a băgat în seamă şi pe mine cineva când ţineam cartea în mână:

    "Am fost asa mandru ca am zambit aiurea peste tot."

    este OK

    RăspundețiȘtergere
  12. Mi-am amintit doar ce mici suntem în faţa celor mari sau ei sunt mari pentru că noi suntem mici, altfel sigur nu greşim cu ceva?
    Am citi azi o poezie din volum, atât de tare m-a izbit cele citite, încât mi s-a părut că mi-a vorbit numai mie şi că eu eram de fapt egalul lui, aşa văd eu final poezia.

    RăspundețiȘtergere
  13. :)
    Azi am citit Paunescu. Dezgustator ca om, dar ce potential ca poet pana prin 77. Mutilarea poetului la tinerete. Pe el se poate face studiu de caz cum sa te ratezi in poezie.

    RăspundețiȘtergere
  14. Da, Păunescu este un exemplu de poezie bună, când a început să derapeze eu deja nu-l mai citeam.
    În schimb pe Nichita l-am citit când n-a mai fost şi-mi pare rău.

    RăspundețiȘtergere
  15. De Nichita nu vorbesc. Maine voi saluta copacul Gica pentru tine. Noapte buna.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc