marți, 5 octombrie 2010

Bărbatul şi femeia. Epifanie sau simulacru

Spre seară, gardul trebuia ridicat, stâlpii de fier înfipţi în betonul moale, loc deschis prin săpătură în pământ.
Atent la cer, la ploaie, ţineam nivela, bula ce indică verticala, tot spre cer. Am mutat din nou ţeava groasă de sondă, locul ei era greşit cu câţiva centimetri, deh, inginerii; oamenii ce caută locul perfect. Am privit din nou spre cer în lungul stâlpului de fier, atunci am gândit "epifania", totemul, falusul fals pe care eu îl ţineam drept, cât mai drept, pentru a servi drept gard, sau inimă de gard mai precis. Dar lucrul acesta îmi plăcea, fiind ceea ce numim noi protecţie şi voi femeile linişte. Cât de domesticit puteam fi! Gardul, locul descris de acesta, împrejmuirea şi eu în mijlocul ei, eu: prizonierul.

Bărbatul în egoismul său, lipsit de morală, a început să creeze. Dungi, lungi, contrastul cărbunelui urmărind fisura stâncii iniţial şi în final opera de artă: Lascaux, Altamira şi noi avem chiar Peştera cu Muscă. Atunci când el credea că creează, femeia nu l-a băgat în seamă, pentru că atâta timp cât bărbatul era ocupat, ea era liberă. Mult mai târziu, exemplele care au rupt această regulă, au scos în evidenţă femei mai puternice decât bărbaţii alături de care ele s-au emancipat.

Cine poate fi mai precis în simulacru, în vederea explicării acestuia ca fenomen de înlocuire, bărbatul sau femeia?
Anticii au descris sacrificiul Ifigeniei ca dorinţă a bărbaţilor, aplecării lor inedite la război, a visării lor spre cucerire, spre locuri noi. Femeile s-au opus, prorocul speriat s-a dat la o parte, norocul lui în comandant, chiar în tatăl sacrificatei. Ulterior mitul compară sacrificiul uman cu o înlocuire şi fiinţa umană, tânara purtată peste mări şi ţări, devenită înaltă preoteasă a zeiţei vânătorii, zeiţă castă, purtătoare a alăturării sale gemene masculine de lumină.

Acum eu văd simulacrul depăşit, văd mirosul pe care femeia şi-l desăvârşeşte contemporan prin toate beneficiile tehnologice impuse masculin: maşină, computer, telefon mobil... Fără a da exemple, femeile văd minuni în momentul când "gipul" în marşarier piuie apropiindu-se de obstacol, şi ele chiar pun frână. Am fost sarcastic, ştiu, apăr bărbatul, cel privind prost spre divinitate încearcă nereuşit un sacrificiu şi chiar nu-i reuşeşte, odată întors acasă, nevasta îl căsăpeşte, împreună cu amantul, alt bărbat, o plasă de pescuit nici măcar nu-l lasă să se apere, moarte grea.

Pe dealul acoperit de istorie de la Micene am simţit asta, eu cu femeia, oricare ar fi ea, dată fiind soţia mea, nu prieteni, nu duşmani, ci aliaţi!

Pentru cei îndrăgostiţi de mit şi istorie:

http://scorchfield.blogspot.com/2009/08/normal-0-false-false-false.html


18 comentarii:

  1. daca raspunsul consta in epifanii diverse, atunci..bine !
    si eu am avut un prieten, vasile - traia prin evul mediu si avea seara de seara epifanii cu femei inaccesibile lui, pe care le vedea vrajitoare. Dimineata le omora in numele unei realitati dincolo de ..

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar lucrul acesta îi plăcea..

    RăspundețiȘtergere
  3. Adela, dacă suntem în evul mediu, eu îţi scriu ca din partea preotului:
    Vasile nu-i Agamemnon, femeile alea omorâte de VAsile, nu-s Ifigenia, s-au vreuna din ficele lui Priam... n-ai citit ce se-ntâmplă pe dealul de la Micene, mai erau 10 minute şi-l pierdeai pe Vasile.

    epifanii diverse nu există, ele sunt punctuele: pogorârea sfântului duh în locul în care magii au ajuns...

    am scris de inginerii care aleg locul!

    chiar ne putem întoarce la pictură şi recunosc asta, de aceea se pare că dali nu-ţi place, eroare mea, data viitoare trecem la Picasso, alt taur, la Pamplona ne vom întâlni :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu poti discuta despre "femeie" la modul general, universal pentru ca "femeia" a fost inventata la un moment dat, i s-au atribuit anumite calitati, si de-a lungul timpului, acestea s-au tot schimbat.
    Deci fara a preciza cat mai clar, perioada si locul care a conturat conceptul de "femeie" la care faci referire, totul ramane la un stadiu superficial de dialog.
    Nu putem stii cu totii ce relief are femeia din mintea ta, pentru ca nu suntem toti la fel.

    RăspundețiȘtergere
  5. http://scorchfield.blogspot.com/2010/03/femeile-si-barbatii.html

    aşa este şi aceşti oameni tot la general au scris despre femeie, păcat că istoria i-a băgat în faţă :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt de acord, au scris frumos, dar aceea e beletristica, un peisaj fictiv cu personaje fictive.
    Sigur ca da, din punct de vedere poetic, barbatul poate fi taur, peste, carpa, eticheta, minuscula, iar femeia toreador, mascarpone si aer blonziu de primavara.
    Sa nu limitam potentialul narativ prin includerea taurului si a toreadorului intr-un singur fagas.
    Sa nu saracim poezia.

    RăspundețiȘtergere
  7. Virginia Woolf sau Arthur Rimbaud nu fac parte din belestristică, aici nu este vorba de "succesul femeii în afaceri" sau al "bărbatului fatal", o carte de antropologie ţi-ar prinde bine, recomand "Tropice triste" de Levi-Strauss.

    Nu poţi porni pe ipoteze false construite de tine de dragul contrazicerii, eu am de partea mea "umanitatea", pe care tu o bagi în beletristică... deja chiar mă superi.

    RăspundețiȘtergere
  8. "Umanitatea" e o poveste pe cale de disparitie. A inceput prin secolul 18 si cred ca a trait destul.
    Rimbaud a renuntat la scris tocmai pentru ca a realizat ca scrie belestristica.

    RăspundețiȘtergere
  9. Eugen Lungu
    Complexul Rimbaud

    "Nu mai ştiu unde am citit că poeţii se împart în două categorii: poeţii buni, care la un moment dat îşi distrug poeziile lor urîte şi se duc să vîndă puşti în Africa, şi poeţii slabi, care le publică şi continuă să le scrie pînă la moarte." Umberto Eco, Misterioasa flacără a reginei Loana.

    uite ceva din secolul 18 -şpe !

    RăspundețiȘtergere
  10. a "vaguely hygienic distraction" :)

    RăspundețiȘtergere
  11. "mulţam Ioana, încă mi-o mai tragi!"

    de la mitologie ti se trage...

    RăspundețiȘtergere
  12. Daca stai sa cugeti.. nu poti spune cine-i mai puternic. Depinde de spirit si mentalitate.

    RăspundețiȘtergere
  13. si intrebarea totusi care e?cine sunt ei,el-ea?schimbul de noapte,intrebari masluite,aparitii refulate,el-ea=piese de schimb cu imaterialul,s.a...vor urma in anii viitori.

    RăspundețiȘtergere
  14. @sufletinchis
    Identităţile dintre bărbat şi femeie sunt separate, închise şi bine marcate, dar fiecare crede că se poate regăsi limitat în celălalt, prin asta în a-l înţelege. În fapt l-ar cam spiona uşor crezând că viaţa devine mai uşoară, dar la auzul veştilor se cam i-a cu mâinile de cap :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Identitatile "barbat" - "femeie" sunt mobile, moleculare, se transforma, au dinamism permanent.
    Tocmai de aceea "regasirea" este sortita esecului. Vrei sa te regasesti intr-o destinatie metamorfozata perpetuu.

    RăspundețiȘtergere
  16. dragut spus Scorchfield
    bine atins Adela
    dar totusi...
    separare si miscare permanenta,noi cu adevarat unde suntem printre acestea?care e rostul acestora doua?
    chiar suntem rataciti?
    metamorfozata perpetuu marcheaza totusi o singura linie.
    semnat:sufletinchis

    RăspundețiȘtergere
  17. @sufletinchis
    citeşte citatul de aici, vezi metamorfoza:

    http://scorchfield.blogspot.com/2010/09/similitudinea-lui-joyce-asupra-nn-cu-mm.html

    apoi următoarea postare se termină cu citatul:

    "nu alergaţi după unul, înainte de a fi pregătiţi să-l întâlniţi pe celălalt."

    pentru că de fapt scriem de contrarii.
    :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc