Se afișează postările cu eticheta Biblie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Biblie. Afișați toate postările

joi, 6 iunie 2013

O descoperire senzațională

The unlikely researcher, George Smith, made one of archaeology's most sensational finds when he uncovered the cuneiform-inscribed clay tablet containing fragments of a lost Babylonian epic. (David Damrosch)

≪În toamna anului 1872, lui George Smith i-a căzut în mînă un ciob de tăbliță, pe care el a citit de îndată următoarele: „Pe muntele Nisir s-a oprit corabia; muntele Nisir a oprit corabia și nu a mai lăsat-o să se legene... Cînd a sosit ziua a șaptea, am scos porumbelul și l-am slobozit. A zburat porumbelul, s-a rotit, dar loc [uscat] nu era, și el s-a întors...”

Smith a rămas surprins de asemănarea acestui fragment cu legenda biblică a potopului.
Fiecare copil englez cunoștea legenda credinciosului Noe, care a scăpat cu viață în timpul „potopului ce  a acoperit lumea întreagă”. Arca în care se îmbarcase el a acostat pe muntele Ararat. Pentru a afla dacă apele s-au retras, Noe a dat drumul unui porumbel. Dar porumbelul s-a întors curînd, deoarece totul zăcea încă sub apă.

George Smith s-a apucat să caute bucățile ce lipseau din această tăbliță.
Dar, vai, el n-a putut da de urma lor, cu toate că a răscolit întreaga bibliotecă. Totuși, a reușit să stabilească faptul că acest ciob face parte din a 11-a tăbliță a unei mari epopei populare, care povestește peripețiile unui erou antic necunoscut - Ghilgameș. Întreaga epopee a fost cuprinsă în 12 cărți-tăblițe de lut.

Articolul de ziar care relata descoperirea lui Smith a stîrnit mare vîlvă. Oamenii progresiști din vremea aceea și-au dat seama că mitul babilonian pune la îndoială autoritatea Bibliei. Este limpede că Biblia a preluat legenda potopului de la babilonieni - susțineau dînșii. Poate că și alte „minuni” biblice au fost inspirate tot de acolo...

La 3 decembrie 1872, George Smith a ținut o conferință într-o sală arhiplină. A doua zi, Smith devenise o celebritate.

Ziarele se întreceau care mai de care să scrie despre el. Publicul era obsedat de o întrebare arzătoare: oare se vor găsi fragmentele lipsă din legenda potopului, sau ele s-au pierdut pentru totdeauna?

Smith susținea că fără doar și poate cioburile celei de-a 11-a tăbliță s-au păstrat. Ele trebuie căutate la Kuiundjik, acolo unde a fost descoperită biblioteca lui Așșurbanipal.≫

L.Lipin și A Belov, Cărțile de Lut, ed. Științifică, 1962, pag.178-179.

luni, 28 ianuarie 2013

Lunea unui cuvânt

Moscova, Piața Roșie, Sf. Vasile Blajenîi,- autor, fiul meu

Finanţe. La prânz. O declaraţie de predat.
La coadă mă întâlnesc absolut întâmplător cu Adela. Era în faţa mea, n-am observat-o, apoi a plecat, dar s-a întors să mai întrebe ceva; atunci am recunoscut-o. Trecuseră mulți, mulți ani de când n-am mai văzut-o. Părea bucuroasă că mă vede. Am vorbit de copii, de prieteni, de timpuri trecute. Ceea ce mă mira încontinuu, în timp ce-mi povestea, era alura, felul în care-mi explica și de fiecare dată, parcă rămânea ceva nespus.

La despărțire, căci ghișeul era aproape, mi-a mărturisit brusc că se pocăise. Am întrebat-o eu, pentru că nu înțelesesem bine și ea mi-a confirmat a doua oară. Am dat vina pe soț, dar nicidecum, era alegerea ei.

„Am descoperit Cuvântul!” reiteră ea și mă privi adânc.
„Ai citit Biblia?” mă întrebă apoi.
Am răspuns că da, mai ales V.T. am vrut să completez, dar nu mă lăsă.
„Te ajunge și pe tine, te ajunge Cuvântul” și plecă.

Spre seară trebuia să ajung la bancă, nu era ora șase după-amiaza, în schimb la întoarcere bulevardele se aglomeraseră. În mijlocul mașinilor am dat drumul la radio. Am începu să mă joc cu posturile până când am auzit cuvintele:
„... dacă cunoașteți un prieten ce vorbește araba...” și-am devenit foarte atent. Se repetă.
„Dacă aveți un prieten ce vorbește limba arabă, dăruiți-i o Biblie”!
Era un post local, ce intercala în transmisie, o oră seara, programul unei secte religioase.
„Scrieți-ne la adresa..., sau telefonați-ne la numărul... și veți primi o Biblie în limba arabă gratis.”

Afară cerul se-nchise de-a binelea, apărură și ceva fulgi, ajuns acasă am scanat desenul fiului meu făcut în tabăra de schi și l-am pus pe blog, trebuia cumva să echilibrez ceea ce scriu.
Atenție la oamenii din jurul catedralei.