miercuri, 6 iulie 2011

Jumătatea drumului


Pe cât iubesc eu drumul, parcursul lui, am avut ocazia să citesc despre jumătatea lui.  Tot ceea ce a fost până atunci ghid, far, s-a pierdut la jumătate. Şi mai departe? Întoarcerea?!


Da, tot ceea ce se împarte se dă înapoi. Numai lucrurile neîmpărţite ne rămân nouă. Nu este un fel egoist de a gândi, este ceea ce se întâmplă. Cine are de pomenit "de jumătate" are de dăruit, tocmai de aceea felul meu personal în care judec jumătatea, îmi lasă aici drumul neterminat. Drumul trebuie să se oprească, a călători la nesfârşit este -dacă pot întrebuinţa cascada, vis în vis. De aceea în viaţa noastră ne oprim doar de câteva ori, la jumătate, la jumătatea jumătăţii şi poate rar de tot la jumătatea jumătăţilor rămase.


Doresc să mă întâlnesc la jumătatea drumului, doresc acel defileu ce desparte două teritorii în graniţa cărora sunt munţii, doresc dusul fără să mă gândesc la retur, ori tocmai acesta termină călătoria. Astfel călătoria este de fapt un dus şi un întors, acolo unde ajungem este jumătatea drumului. Este o candoare în această jumătate, nu contează care, prima sau a doua, este ceea ce simt că pot primi.

4 comentarii:

  1. :)
    "marginea existentei" si "jumatatea drumului"!
    :)
    Existenta cu tot cu margine, cu tot cu jumatate.
    In opinia mea, ne autoiluzionam ca ne "intoarcem", ca exista un "retur"... in fapt acesta este simptomul rutinei.
    Din prea multa nevoie de siguranta, ne lasam rutinati sau ne autorutinam. Nu ne place, insa ne da senzatia de certitudine, siguranta, adapost!

    ... e posibil ca eu sa fi inteles altfel mesajul tau!
    :))
    Admit!

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar nu ai greşit mult, în comentariul tău lipseşte doar cuvântul "curaj": poţi să ai curaj să nu te întorci?!

    căci acest "curaj" de care scriu eu acum se referă chiar la schimbarea unei existenţe, idealul este tocmai ... de aici înainte.

    dar ce scriu eu aici este o formă ideală, hai să mai coborâm şi pe drum ! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. :)
    Depinde de fiecare cum priveste:
    unul poate numi curaj tocmai "intoarcerea" (adica alege rutina); altul poate numi curaj "mersul pe drum fara intoarcere" (adica iesirea din rutina).

    In realitate, oricat ne-am stradui sa iesim din rutina, nu vom reusi niciodata sa o facem 100%.
    Adica, cum ai spus si tu este o "forma ideala".
    O zi frumoasa, iti doresc.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc