miercuri, 8 decembrie 2010

Virtualul realului



Dacă am crezut vreodată, într-o naivitate educată, că lumea asta se
va sfârşi, am greşit.
Dacă am căzut, aşa pe-o parte, pus de-o parte şi privit, n-am reuşit.
Nu vom muri niciodată de fapt,
Prezenţa noastră va fi semnalată-ntr-un act!

O nervură cosmică, un salt şi-o vibraţie,
Va fi în fapt singura noastră novaţie.

Un împrumut, universal eter, băut rapid, trecut prin stern;
Această stare, un viu, în vid etern.

2 comentarii:

  1. Parcă e altceva decât Kawabata, din Luna în oglinda apei. ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Lemnul de dud!
    Oglinda.
    Clopoţelul...

    "Priveşte, în oglindă cerul e ca argintul!"
    [...]
    "Când de fapt e-ntunecat ca plumbul"
    [...]
    "Să fie din pricină că lustruieşti oglinda?!"

    citate din Luna în oglinda apei de Yasunari Kawabata

    Proză universal contemporană, ed.Astra, 1988, pag.163 mijloc

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc