duminică, 5 decembrie 2010

Singurătatea unei balerine



     Cu o simplă întoarcere a capului, balerina răspunse reporterului la ultima întrebare. Acesta cu profesionalism notase tot, fără audio şi mai ales fără video! Dădu să plece şi mulţumi într-un fel preoţesc, de genul "să ne vedem la fel de sănătoşi..." apoi gutural salută.

- Mă simt atât de singură... completă micuţa balerină.
Iar el se întoarse şi se aşezase din nou pe micul taburet de machiaj.
Fără nici o tresărire deveni un vânător al vorbelor ei!

-Astăzi aţi jucat Giselle, atât de minunat, toată sala, critica, este la picioarele dumneavoastră, căci acestea de fapt vă reprezintă!

-Aşa este, eu sunt reprezentată de corpul meu, eu nu mai am vise, toate sunt pe scenă, toate basmele şi toate iubirile, toţi iubiţii de pe scenă sau din public, eu nu mai aparţin sufleteşte acestei lumi, - şi se întoarse spre el, de fapt dumneavoastră acum sunteţi un intrus!

     Balerina se reaşeză cu faţa la oglindă, chipul ei transfigurat de machiaj purta un chin. Acea schimbare perpetuă într-o lume în care ea fusese închiriată !

imaginea de la
http://missforbiddenwords.blogspot.com/2010/09/cu-poantele-prin-viata.html


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesajele anonime nu se citesc