Într-una din zile m-am visat iapă. Era vorba despre un câmp infinit de flori galbene pe care eu, iapa, îl păşteam... îl mâncam şi dintr-o dată a apărut el... Freud.
Într-altă noapte am urcat în pod, căci am auzit zgomote. Într-un întuneric masculin, lumina lanternei mele părea epilată şi acolo unde zgomotele nu conteneau era oblonul deschis care clipea în ochii de pisică.
Demult, la semafor, lumina s-a schimbat şi eu am plecat; o maşină trecu pe lângă mine, spulberă doi pe trecerea de pietoni.
Mai târziu ca martor al poliţiei am realizat în sinea mea un singur lucru; eu plecasem pe roşu, dar inconştientul din stânga mea fusese mai rapid decît mine şi... nu visam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc