marți, 13 iulie 2010

Dispariţia literaturii


Citat

"

Se întâmplă să te auzi punându-ţi întrebări ciudate, aceasta de exemplu: „Care sunt tendinţele literaturii actuale?”. Da, întrebare uimitoare, dar şi mai uimitor este că dacă există un răspuns, el este uşor: literatura se îndreaptă spre ea însăşi, spre esenţa ei, care este dispariţia.
Cei care au nevoie de afirmaţii într-atât de generale se pot întoarce spre ceea ce se numeşte istorie. Ea îi învaţă ce înseamnă celebra vorbă a lui Hegel: „Arta este pentru noi un lucru trecut”, vorbă pronunţată curajos în faţa lui Goethe, în momentul înfloriri romantice şi când muzica, artele plastice, poezia aşteptau opere considerabile. Hegel, care îşi inaugurează cursul de estetică prin aceste cuvinte grele, o ştie. El ştie că nu operele îi vor lipsi artei, le admiră pe acelea ale contemporanilor săi şi uneori le preferă (le şi ignoră) şi totuşi „arta este pentru noi un lucru trecut”. Arta nu mai este capabilă să poarte nevoia de absolut. Ceea ce contează în mod absolut este, de acum înainte, împlinirea lumii, seriozitatea acţiunii şi datoria libertăţii reale. Arta nu este mai apropiată de absolut decât în trecut şi numai în Muzeu mai are valoare şi putere. Sau mai curând, dizgraţie mai cumplită, cade în noi până la a deveni simplă plăcere estetică sau auxiliar al culturii.
Aceasta se ştie bine. Este un viitor deja prezent. În lumea tehnicii, poate continua lăudarea scriitorilor şi îmbogăţirea pictorilor, pot fi onora cărţile şi extinse bibliotecile; i se poate rezerva artei un loc pentru că este utilă sau pentru că este inutilă, poate fi constrânsă, redusă sau lăsată liberă. Soarta, în acest caz favorabil, îi este poate cea mai defavorabilă. Aparent, arta nu este nimic, dacă nu este suverană. De unde provine şi jena artistului de a mai fi ceva într-o lume unde se vede totuşi lipsit de justificare.

"

sublinierea mea:

"Ceea ce contează în mod absolut este, de acum înainte, împlinirea lumii, seriozitatea acţiunii şi datoria libertăţii reale"
"Aparent, arta nu este nimic, dacă nu este suverană. De unde provine şi jena artistului de a mai fi ceva într-o lume unde se vede totuşi lipsit de justificare."



Maurice Blanchot, Cartea care va să fie, Ed. Est 2005, Pag.269-270

photo
http://blackoctavo.wordpress.com/2008/11/24/on-poetry-and-politics/

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc