sâmbătă, 3 iulie 2010

Atavism

Când m-au părăsit toţi, m-am simţit ca fiind ultimul care stinge lumina.
O clipă, o vibraţie, m-am simţit singur.
Ce ultimatuum, ce deferire a realităţii mă cuprinde?
Chiar sunt singur!
Încerc să mă cuprind şi prin asta mă surprind.
Chiar mă părăsesc, mă pierd, mă nasc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesajele anonime nu se citesc