vineri, 16 iulie 2010

Condescendenţa patriei mele

Am fost în oraş, cu maşina, am alimentat maşina la Mol. Când am plătit, cei de acolo vorbeau ungureşte, ce dacă mi-am zis. În schimb când el s-a-ntors pentru a-mi lua banii semăna cu un paşoptist ce punea la cale destrămarea Marelui Imperiu, cu un Petofi, poate că greşesc... Mai târziu puţin am luat o apă, sau nu, o Coca-Cola (cum spunea cineva pe cale să-mi devină prieten), de la Luk, acolo deja m-a aşteptat Lenin, şic chelia pe care o purta cu demnitate, dar pe mine m-a dus în Piaţa Roşie, în amintirea lui Erofeev când traversa Piaţa Roşie.
Când am oprit la OMV să-mi umflu roţile, deja doi cocoşi austrieci, mi-au şters parbrizul -gratis- şi la casă o doamnă corpolentă mă îndemna să iau Mars 2+1, că merge ieftin, am vrut s-o-ntreb câte a mâncat azi de astea -m-am răzgândit-, am dat banii pe o apă, că dulcele nu ţine de sete.
Ieşind în căldură, am roit privirea, am căutat ţara unde sunt şi-am găsit-o; toţi şoferii erau români!

2 comentarii:

  1. Antonescu si al sau vis au pierit demult. Acum ne paste statul global in care oameni, ca Iliescu, avizi dupa putere, ne vor marca si ne vor numi ca pe niste sclavi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Te cam rişti, de dai buzna aşa cu această retorică. Pot să-ţi dau dreptate, nu vreau să nu-ţi dau dreptate, dar faptul că ai pomenit de I...escu în mica mea livadă, în unicul meu luminiş, îmi vine să te şterg, dar nu o fac fără să găsim amândoi o soluţie la asta.
    Acum am înţeles şi că se poate face politică, sunt sigur că eu o fac aici, sunt sigur că sunt şi un locuitor care ţine la locul lui, patria lui, dar de multe ori "ţărişoara asta dragă" mă face să gândesc "ubi patria, ubi bene!"

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc