Am uitat să scriu despre mesagerul norilor, acea formă aerodinamică pe care aerul o lăsă să-l pătrundă.
Numai clipirea ochiului şi regretul vidului ocupat o pot detecta. Forma este vie pentru că norii sunt vii, numai noi oamenii de pe acest pământ suntem îngheţaţi, suntem aşa pentru că nu ne încălzim privirea ridicând-o şi arătând-o norilor, ca într-o clipire să-l vedem pe mesagerul norilor şi dintr-o dată să ne pătrundă căldura dată de acesta prin frecarea lui cu aerul, cu eterul albastru ce ne înconjoară şi brusc să ne aducem aminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc