luni, 5 iulie 2010

Norii de trecere



Norii aceştia nu ne spun nimic, ei sunt nori de trecere, de petrecere, adică însoţesc ceva pe cineva.
Nu vreau nori de oră exactă, vreau nori care să aibă alura unor nave, a acelor volume inexprimabile care înaintează, ce străbat uşor vidul pe care noi îl numim aer, atmosferă.

4 comentarii:

  1. Am citit in liceu o carte despre nori a lui Petru Cretia. Nu mai tin minte mai nimic, doar starea de bine care m-a invaluit.

    Si trunchiul asta de copac m-a dus cu gandul la o alta carte: Tristeti de lamaie a lui Barnes. E acolo o povestire despre busteni, cu o fraza frumoasa: "in cazul copacului ajuns la maturitate, inima lemnului ocupa partea cea mai mare".

    O sa mai trec.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Prin mine însămi
    N-am citit nimic de Petru Creţia, am să caut să citesc.
    S-a uscat un cais, a trebuit curăţat prima dată de crăcile mari, aici vedem locul de unde pornea unul din marele sale braţe.

    Aştept trecerea!

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc