ultimul oraș

Imaginile lui Nostradamus

Panzer General

Circulă de-o vreme din nou noile (și vechile) interpretări ale lui Nostradamus. Noi am obținut chiar imagini ale viziunilor marelui ca(ni)balist printr-un canal ultrasecret subpământean aprioric.

Românii au ajuns la Sevastopol, regimentul român 22 Vânători de munte cucerește orașul, bineînțeles ajutat de artileria de cale ferată, regimentul 22 „Gustav” al nemților.

Mă duc să mai beau un vin... să nu-i uităm pe grenadieri!

...frenzy of fire and fighting ...

Starea de asediu

http://artportraiture.blogspot.ro/2010/05/henri-cartier-bresson-albert-camus.html

Spectacol în trei părți

Lui Jean-Louis Barrault

Personajele

CIUMA
SECRETARA
NADA
VICTORIA
JUDECĂTORUL
SOȚIA JUDECĂTORULUI
DIEGO
GUVERNATORUL
ALCADELE
FEMEILE DIN ORAȘ
BĂRBAȚII DIN ORAȘ
GARDIENII
ÎNSOȚITORUL MORȚILOR

CUVÎNT ÎNAINTE

     În 1941, Barrault a avut ideea să monteze un spectacol privind mitul ciumei, care îl tentase și pe Antonin Artaud. În anii care au urmat, i s-a părut mai simplu să adapteze, în acest scop, marea carte a lui Daniel de Foe, Jurnal din anul ciumei. Realizaseră atunci schița unei puneri în scenă.

     Când a aflat că și eu urmam să public un roman pe aceeași temă, mi-a propus să scriu dialoguri pe baza acestei schițe. Aveam alte idei și, mai ales, mi se părea preferabil să-l uit pe Daniel de Foe și să revin la prima concepție a lui Barrault.

     Era vorba, în fond, de a închipui un mit care să fie pe înțelesul tuturor spectatorilor din 1948. Starea de asediu e ilustrarea acestei tentative, de care am slăbiciunea să cred că merită ca lumea să se intereseze.

     Dar:
      1. Trebuie să fie limpede că Starea de asediu, orice s-ar fi spus în această privință, nu e sub nici o formă o adaptare a romanului meu.

     2. Nu e vorba de o piesă cu o structură tradițională, ci de un spectacol a cărui ambiție mărturisită este să amestece toate formele de expresie dramatică, de la monologul liric pînă la teatrul colectiv, trecînd prin jocul mut, dialogul obișnuit, farsa și corul.

     3. Dacă e adevărat că am scris tot textul, nu e mai puțin drept că numele lui Barrault să fie pus alături de al meu. Acest lucru nu s-a putut face din motive care mi s-au părut întemeiate. Dar e de datoria mea să spun limpede că îi rămîn îndatorat lui Jean Louis Barrault.

[Albert Camus] 20 noiembrie 1948

Partea întîi

Prolog

[...]

Sfîrșitul prologului

[...]
PRIMUL CERȘETOR: Pomană, om bun, pomană, maică!
AL DOILEA CERȘETOR: E mai bine s-o faci cât mai degrabă decît niciodată!
AL TREILEA CERȘETOR: Nu înțelegeți!
PRIMUL CERȘETOR: Nu s-a întîmplat nimic, firește.
AL DOILEA CERȘETOR: Dar poate că se va întîmpla ceva.

Îi fură ceasul trecătorului

AL TREILEA CERȘETOR: Dați totuși pomană. Două măsuri de prevedere fac mai mult decît una.
[...]

Sfârșit

Albert Camus, Teatru, Rao, 1996,pag. 125-139, pe sărite.