“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
sâmbătă, 7 aprilie 2012
prunul și rostopasca
Prunul meu din Camera de Gardă a înflorit, în jurul său mușchii au început să apară, plantați artificiali pe paliere de beton amestecat cu piatră și lemn, o rezervă de nisip le ține cât de cât umezeala. Gerul și zăpada acestui an n-au afectat prunul.
Pentru pandhora, cea care și-a adus aminte de prunul meu exilat într-o încăpere.
Aici este fotografia dedicată Anonimului din comentariile precedente, îi doresc sănătate prin această plantă miraculoasă.
Aici în această imagine sunt clipe pe care ochii mei le pierd privind florile de cireș.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ca sa-mi amintesc ar fi trebuit sa-l uit dar cum as fi putut oare? :)
RăspundețiȘtergerecastigate clipe...vesel prun :)
să vină vremea când am să beau țuică din fructele sale! :)
RăspundețiȘtergereHmmm vreau și eu :P.... nu țuiculiță:)... doar câteva prune ;)
RăspundețiȘtergerePentru asta trebuie să așteptăm toamna și noi abia ne bucurăm de primăvară :)
RăspundețiȘtergereastept povestea acelei tuici :)
RăspundețiȘtergereva fi o poveste bâlbâită! :)
RăspundețiȘtergere