≪ Un profet indian, Smohalla, din tribul Umatilla, refuză să muncească pământul. „E păcat, zicea el, să rănești sau să tai, să spinteci sau să zgârii pe mama noastră a tuturor prin muncile agricole.” Și adăuga: „Îmi cereți să muncesc ogorul? Să iau un cuțit și să-l împlânt în inima mamei? Mă va lua ea atunci la sânul ei? Îmi cereți să sap și să înlătur pietrele? Vreți să mutilez carnea să ajung la os? Dar voi mai putea oare atunci să mă întorc în pântecele ei pentru a mă mai naște o dată? Îmi cereți să tai iarba și fânul, să-l vând și să mă îmbogățesc asemeni albilor? Dar cum aș îndrăzni să tai părul mamei mele?”
Aceste cuvinte au fost pronunțate acum o jumătate de secol -scria Eliade în 1957 la capitolul Pământul-mamă și hierogamiile cosmice, dar ele vin de foarte departe. Emoția pe care o trezesc ascultându-le ține mai ales de faptul că ele ne revelează cu o incomparabilă prospețime și spontaneitate imaginea primordială a Pământului-Mamă≫
Mircea Eliade - Mituri, vise și mistere
Un frig pătrunzător s-a ivit azi dimineață, nori culcați pe orizontul vestic anunțau ploaie. Soarele se ferea și din când în când stropea cu lumină. Lalelele, prea tinere pentru această vreme, se tutuiau cu vremea; două ore de dimineață au încercat să se deschidă, apoi o ploaie scurtă și rece le potoliră. Petalele fragede au dat semne de retragere, hierogamia se sfârșise înainte de act, de praxis.
Mai apoi două ore am prelucrat imaginile, la prânz am obținut ceea ce doream: respirația Pământului-Mamă, tactul calm și culoarea dorită, acea aură ce apare datorită unei lumini venită dintr-un unghi precis, unghi din care totul se privește altfel. Respirație vitală, care vine de foarte departe.
_________________________
Mircea Eliade, Mituri, vise și mistere, ed. Univers enciclopedic gold, 2010, pag 164
Frumos!! A meritat așteptarea .....:)
RăspundețiȘtergerenoi lucrăm, nu stăm degeaba! :)
RăspundețiȘtergereOoooo daaaa, observ:)!! Frumoasă muncă.... numai realizări frumoase ;)
RăspundețiȘtergeretu le-ai plantat? de departe razbate floarea de papadie, ignorata de gradinarul din tine. ce flori mai ai?
RăspundețiȘtergereAnonim
RăspundețiȘtergeresunt florile mele, moștenire, grădina mea sălbatică, textul lui Eliade nu ți-a spus nimic, mă întreb dacă ști să citești, eu n-am nimic cu păpădiile, omoară-le tu!
par inimi care pulseza...sunt vii si asta nu doar pentru ca sunt rosii...
RăspundețiȘtergerece-ti mai face prunul? :)
i, cit mai multe puncte pe i. mereu pui punctul pe i cind este vorba de idee, uneori mai gresesti cind este vorba de gnoseologie....
RăspundețiȘtergeresi mie imi plac salbaticiunile vegetale, dar si lalelele sunt frumoase. zilele trecute ma gindeam sa vizitez gradina botanica pentru copacul cu lalele.
cred ca se vor trece... si anul acesta
pandhora
RăspundețiȘtergereprunul a înflorit, vine o poză imediat, iar lalelele mele -(eu) mirosind santalul de la tine de pe blog, mi-au trezit mai degrabă pasiuni :)
Anonim
RăspundețiȘtergereScuze că am dat la poșetă -n-am ajuns la șold, am crezut altceva, dar fiindcă ai văzut păpădia tainic pulsând, meriți o dedicați fotografică și vine repede această dedicație.
Din Geneză știm că primesc lovituri și cei nevinovați -apropo de gnoseologie.
da, aici un e, dincolo un i. te iert, fiind din graba. mai exista ciresi? ar trebui declarati monumente ale naturii.
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru dedicatie.
intrebare: poti sa-mi recomanzi un bookreader bun pe care sa citesc niste materiale descarcate de pe net?
totul -sau aproape totul, depinde de bani. De la 500 la 2500 îți poți alege orice „bookreader” vrei, cu tot cu Angry Birds inclus în preț.
RăspundețiȘtergere