Lumea a evoluat, tehnologia s-a impus, este noua religie.
În afara telefonului mobil și a internetului, lumea doar simte tehnologia. Dar foarte puțini știu ce-i undița.
Macaralele de acum zeci de ani erau proiectate pentru a se împotrivi unor greutăți suspendate -totul era judecat static, și înmulțit cu 10 (la poduri se înmulțește doar cu trei), astfel rezultatul, proiecția vectorului final, trebuia multiplicat pentru a eluda orice eveniment. Ori evenimentele vin și pleacă, la fel ca sinuciderile sau avorturile.
Astăzi, pentru că omul a evoluat, totul se judecă în mișcare și puțini știu că dinamica ajută omul spre supraviețuire: fă mișcare, gimnastică, jogging, înot, cicling, sex, mișcare, gimnastică, sex, jogging, sex...
Inginerii au studiat felul în care inerția unei greutăți devine elastică și de aici lucrurile s-au simplificat. Sisif, împinge o greutate care venind perpetuu la vale își conservă un lucru mecanic; știind asta desface conserva și pescuiește de acolo toată dinamica de care are nevoie, în timpul liber, fute toate sinucigașele, paricidele, pruncuciderele, avortoanele și bețivele, niciodată nu termină acest lucru. Mai târziu -atunci când acest timp apare, cugetă: totul este să fii elastic, adaptat, fluent - dar și cascadic, să rupi gura târgului și...de fapt să nu te alegi cu nimic în final, doar să pescuiești. Asta venind din N.T.
“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
eu n-am inteles nimic. tu cu cine te/sau pe cine certi?
RăspundețiȘtergeremacarale, sisif, perpetuarea naturii si a speciei umane, kinematica sau cinematica toate te invaluie si te cuprind in simfonia cotidiana a vietii.
fiecare are un Sisif propriu, care tace și pune osul, astfel că omul trecând (prin propriile și inerentele greșeli) prin râul vieții nu simte venind clipa când trebuie să plătească (ceva). Unii se sinucid chiar, alții scapă, alții tac și scrâșnesc, pe mulți în schimb îi cuprinde singurătatea.
RăspundețiȘtergereCu mine mă cert; eu am scăpat.
de toate cele enumerate de tine? te-ai transformat in apollo inaltul si prealuminosul?
RăspundețiȘtergeream înțeles ironia!
RăspundețiȘtergereom în zeu niciodată, zeu în om uneori, dar eu sunt om.