“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
marți, 3 aprilie 2012
Furnicile; ca oamenii
Oamenii, asemeni furnicilor, adună tot, culeg tot, ignoră cantitatea, calitatea.
Oamenii înghit tot, strică tot; spre deosebire de furnici, care aleg, care triază, care văd înaintea de intrarea în mușuroi. Priviți cu atenție cum spinii nu au ce căuta în casă, cum spicele lipsite de fruct sunt aruncate, cum ceea ce este nefolositor este oprit în final în a intra.
Oamenii strâng -proastă comparație pentru cei ce zic că strâng ca furnicile, să te compari cu natura? tu om lipsit deja de ea; proastă comparație.
Muzica? o capodoperă!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Exact ca ... furnicuțele !! Doar au simțit acordurile și dansul a venit... natural :) și cu pasiune ;)
RăspundețiȘtergereDa, cu pasiunea de a trăi, sau cu pasiunea supraviețuirii; rămân la părerea mea că ăst dans e greu! :)
RăspundețiȘtergereHmmm bine fie ... un pic greuț, dar nu imposibil :)... este un dans ce oferă satisfacții...,și cu partenerul potrivit .. dansul devine atât de ușor :P
RăspundețiȘtergereTrebuie genunchi buni, umeri antrenați; dacă tu scrii că nu-i imposibil, trebuie că știi ceva! :)
RăspundețiȘtergereHmm cred că și tu știi câte ceva despre... dans :)
RăspundețiȘtergerebunuelica comparatia :D
RăspundețiȘtergerepardon, lipsa ei
Adina
RăspundețiȘtergeresă învățăm ceva și de la furnicuțe! :)
Muzica este, într-adevăr, excepțională. A cui? Mă-nșel eu sau are „accent” rusesc?
RăspundețiȘtergereCît despre furnici, citisem undeva cum că furnicuțele minore, mimînd membrii familiei și ai comunității, se pun pe cărat orice, de la vîrste foarte mici. Adulții, în loc să certe micuții pentru lipsa de discernămînt și pentru că le stau în cale, se limitează la a respinge politicos „încărcăturile” nefolositoare. Din care cauză se creează, probabil, și învălmășala de la intrarea în mușuroi. Astfel - învățînd din greșeli mici -, se formează furnicile de nădejde de mîine:)
Pedagogia nu ar trebui să dea greș cînd rețeta include necuvîntătoare și muzică. Pentru că așa se învață, în tăcere, „ascultarea”.
silvana
RăspundețiȘtergerecând mă gândesc la educația școlară, în care neatenția celor mici are rolul cel mai perturbator, n-ar strica să-i punem puțin la muncă (chiar dacă acesta -munca, ar fi chiar sisifică, adică fără rost) :)
daca ma uit la sirul ultimelor subiecte, constat ca accentul se pune pe multiplicarea speciala: adica cum sa obtii 2 miei albi identici, cum sa obtii un musuroi de furnici cu caracteristici identice etc, etc
RăspundețiȘtergeream citit despre furnici ca pot fi foarte crude cu suratele lor dar in acelasi timp sunt extrem de bine organizate...la ele functioneaza perfect vorba aia "unul pentru toti si toti pentru unu" :)
RăspundețiȘtergereAnonim
RăspundețiȘtergeream avansat la lalele, cred că ține de anotimp
pandhora
RăspundețiȘtergereși cine nu le înțelege mai bine decât omul; ce bătălii adevărate duc oamenii pentru a dovedi unii în fața celorlalți puterea lor multiplă.