Un țap în stânci

Căderea lui Acteon

Figurația pe care realitatea o face ochiului se cheamă imaginație. Astfel iau naștere, în proporție covârșitoare, superstițiile, închipuirile -de tot felul, și mai târziu un pic, povestea, legenda, mitul.


Noaptea de primăvară a venit însoțită de zgomotele norilor încărcați electric, lumina atmosferică se perindă deasupra orașului. În mintea mea, fulgerul însoțit de trăznet, mă întoarce departe în trecut, deja îmi închipui Ciclopii făurind aceste arme, iar pe Zeus aruncând cu ele în Titani.


Am primit, fără să vreau, o viziune din lumea de atunci, atunci când Moartea se bucura de năzdrăvăniile zeilor, se plimba prin Ateliere, alături de cei ce supravegheau apariția marilor arme.

sursă necunoscută, primesc link-uri către autor