.gif)
Cele ce se văd sunt recunoscute ca fiind părți ale mișcării, sensul acestei serpentine dispare într-un zbor, într-o plenitudine atât de clară încât participarea noastră nu apare. Nici măcar nu ne dăm seama cărui rost aparține această rotire, cărei rostire; cea sacră, cea artistică, cea imaginară, știm doar că a existat și va exista în continuare, o continuare a ceea ce este libido sentiendi, libido sciendi și libido dominandi -pomenite de Caillois.
mișcarea coregrafiată de moebius sparge granițele dintre spațiile sacre și profane :)
RăspundețiȘtergereși când mă gândesc că aceste lucruri erau știute nu de acum 125 de ani, ci poate de acum 1250 de ani și de ce nu, de acum 12500 de ani, ca în final noi să ne minunăm de parcă le-am vedea prima dată! :)
RăspundețiȘtergerepentru că le vedem prima dată. înainte doar ne uitam.
RăspundețiȘtergerepoate să facă asta parte dintr-o maturizare, dar nu a omului, ci a culturii însăși?
RăspundețiȘtergere