“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
miercuri, 29 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
la urma urmei, urma. hai c-amețesc :)
RăspundețiȘtergerela urma urmei, ăsta era și scopul :)
RăspundețiȘtergereDaca o execut eu, fuga nu prea mă încâtă. În fuga trenului se întâmplă, în schimb, altceva, perindarea peisajelor are ca efect interiorizarea, introspecția. Dap, halucinantă imagine :)
RăspundețiȘtergereHalucinant este totul, dar trenul stă pe loc, sau cel ce a făcut fotografia are aceeași viteză ca a trenului.
RăspundețiȘtergereDouă mișcări paralele, prin care se scurge un spațiu halucinant.
pe „:)” l-a mâncat noua politică de confidențialitate a lui Goagle. :)
RăspundețiȘtergere