Neînțelegerea

Scena VI


MAMA: Vă rog să mă iertați, domnule, dar mi-a spus fiica
      mea că v-a adus un ceai.
JAN: Da, uitați.
MAMA: L-ați băut?
JAN: Da, de ce?
MAMA: Vă rog să mă iertați, dar vreau să iau tava.
JAN (zîmbește): Îmi pare rău că v-am deranjat.
MAMA: Nu-i nimic. De fapt, ceaiul nu era pentru dumneavoastră.
JAN: A! deci asta era. Fiica dumneavoastră mi l-a adus fără să-l
      fi cerut.
MAMA (cu un fel de oboseală): Da, așa e. Ar fi fost mai bine...
JAN (uimit): Îmi pare rău, dar fiica dumneavoastră a vrut totuși
      să mi-l lase și n-am știut că...
MAMA: Și mie-mi pare rău. Dar nu vă scuzați. E pur și simplu
      vorba de-o neînțelegere.

Ia tava și dă să iasă.

Albert Camus, Teatru, Neînțelegerea, Rao, 1996, pag.107 mij.