„Dacă-i primul, atunci este și al doilea, or, primul este, deci este și al doilea” Zenon *
În acest fel, perpetuarea mișcării este de la unul la celălalt, sau la cealaltă.
Apariția, ivirea, nu este deosebită de creația mișcării, este surpriza dansului, perechea apare, se ivește, este ceea ce publicul dorește.
Dansul capătă mai târziu, reflexia dorințelor umane. Zeul potolit acum, urmărește mișcările celor ce dansează pentru el din orgoliu. Sacrul este literă de lege divină. Și omul mai greșește odată, este în firea lui, apucă partenera, care până acum stătea de-o parte și o introduce în mișcare.
Apare perechea, apare echilibrul, oamenii încep să uite de zei, se iubesc numai pe ei.
_____________________________________________________
* Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Polirom, 1997, pag.235 mijloc.
ooo, fustă cu zurgălăi! unul și multiplul se leagă mecanic, nu logic. iluzia dansului însă nu e ilogică :)
RăspundețiȘtergeresă fie mișcare, sună logic decât aprioricul să fie lumină!
RăspundețiȘtergeresă danseze toată lumea, tot universul!
Ideal nu ar fi să danseze către Lumină? T.
RăspundețiȘtergereSigur, să ne mișcăm spre Lumină!
RăspundețiȘtergereSe poate și așa. :)
Nimic nu se compară cu iubirea unui zeu.
RăspundețiȘtergere:)
Unui Zeu ce vine din jos, Iris, sau unui Zeu ce vine de sus? :)
RăspundețiȘtergerePrefer să vină "de sus", însă locul de unde vine nu schimbă cu nimic afirmaţia mea. Căci, de oriunde ar veni zeul, tot incomparabilă e iubirea aceea.
RăspundețiȘtergere:))