Soarele - „nici o importanță” - 16 °C

CALIGULA: Perfect. Atunci taci. Aș prefera să-l ascult 
               pe prietenul nostru Mucius.
MUCIUS (în silă): Poruncește, Caius.
CALIGULA: Ei bine, vorbește-ne de soția ta. Și trimite-o,
               mai întîi, să stea în stînga mea.

Soția lui Mucius vine alături de Caligula

MUCIUS (cam pierdut) Soția mea, dar o iubesc.

Rîs general.

CALIGULA: Bineînțeles, prietene, bineînțeles. Dar ce
               sentiment banal! (A și tras femeia cît mai aproape de 
               el și-i linge distrat, umărul stîng. Din ce în ce mai 
               satisfăcut.) De fapt, cînd am intrat aici, voi complotați,
               nu-i așa? Puneați și voi la cale o mică conspirație, nu?
PATRICIANUL BATRÎN: Caius, cum de poți?
CALIGULA: Frumoaso, n-are nici o importanță. Trebuie
               să se ocupe și bătrînețea cu ceva. Nici o importanță,
               v-asigur. Dealtfel, voi nici nu sînteți capabili de
               vreun act de curaj. A, tocmai mi-am adus aminte că
               am de rezolvat cîteva chestiuni de stat. Dar, mai întîi,
               să dăm atenția cuvenită dorințelor imperioase cu
               care ne-a înzestrat natura.

Se ridică și-o trage după sine, într-o cameră alăturată,

pe soția lui Mucius.

Albert Camus, Teatru, Caligula, Rao, 1996, pag.35 mij.