marți, 28 februarie 2012

Direcția de curgere

≪ Voiam să stau pe malul noroios și să privesc fluviul. În loc să fac asta, a trebuit să mă uit la el cu nasul lipit de un gard de sîrmă. Cu ce mai rămîi cînd începi să pui garduri între oameni și rîurile lor? ≫
Jack Kerouac, Pe drum, Polirom 2009, pag.211 jos.


Fiind Pe drum, m-a interesat direcția, când s-a terminat, mi-am ascuns pudoarea, ce prostie, să te intereseze direcția!


Privesc de acum încolo curgerea ca fiind acea renumită bandă a lui Möbius, undeva sus merge la stânga, undeva jos la dreapta, undeva la dreapta merge în sus, undeva la stânga merge jos, undeva mă aflu și eu, undeva și voi...


Mai contează direcția?
Hai să fim sinceri că toți știm încotro ne îndreptăm, atunci mai contează direcția?
Drumul în schimb contează, la fel ca albia, ca valea, ca țărmurile mărilor și crestele munților, ca orice ce mișună prin capul nostru; când toate acestea se vor încheia, ne vom aminti doar ceva ce n-am întâlnit. Atât.

14 comentarii:

  1. cind suntem tristi creierul nostru cauta certitudini. este o prima forma de adaptare la realitate. cel mai greu este sa fii trist si sa traiesti intr-un mediu "rupt de realitate". cum ai putea depasi aceasta situatie? al patrulea cuvint derivat de la divers este reversiune.

    RăspundețiȘtergere
  2. poetul cauta si gaseste rime si continua intelesuri ale "versurilor". Al 5 lea cuvint derivat de la divers este vers.

    RăspundețiȘtergere
  3. tu stii cum arata o rochie mondrian?

    RăspundețiȘtergere
  4. un vers ca un revers?
    o rochie mondrian ar trebui să arate ca un clopot gaussian, sub material să fie scheletul de sârmă caracteristic!

    RăspundețiȘtergere
  5. Şi m-am gândit la traseul postapocaliptic din The Road. Important este să nu ne pierdem, devenirea şi adaptarea ne vor transforma pe fiecare, după chipul şi asemănarea cu el însuşi sau cu alţii.

    RăspundețiȘtergere
  6. „să nu ne pierdem”
    bine punctat Ana, și important pentru cei care rătăcesc prin lume , fie ea lume virtuală, sau imaginară, visătoare...

    „să nu ne pierdem” este motivul principal al prezenței mele în virtual.

    RăspundețiȘtergere
  7. da, acum m-am linistit. am crezut ca esti atras de apa....si ma gindeam sa.... nu te pierzi.

    ratacirea poate fi o aventura a cunoasterii. nimic nu este mai frumos decit aventura...cunoasterii

    RăspundețiȘtergere
  8. rochia mondrian nu este crinolina, de cele mai multe ori este o rochie din 3 culori de dimensiuni diferite asezate orizontal. stii...pinzele lui umplute cu pasta colorata, in diverse forme geometrice simple, dar care dau niste raporturi esentiale, probabil unele existente in natura pura

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim
    în imaginea mișcătoare de mai sus, în stânga sus se petrece ceva, ceea ce nu ne pierde?

    RăspundețiȘtergere
  10. Anonim
    eu descriam un Mondrian interior -acel schelet de sârmă al crinolinei, tu vrei unul exterior, acele câmpuri cultivate văzute din avion. Nu mă supăr, dar eu mai trag cu ochiul și în alte frecvențe. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. da, interesant. chiar n-am stiut ca mondrian este atit de profund. voi privi citeva tablouri de-ale lui. apoi iti voi scrie ce-am vazut.

    RăspundețiȘtergere
  12. in stinga sus este un ciine...brownian?

    primul cuvint derivat de ordinul doi de la divers: divertismentul vizual.

    RăspundețiȘtergere
  13. „„să nu ne pierdem” este motivul principal al prezenței mele în virtual.”
    asta da punere pe gânduri :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc