Și alergarea trebuie să prindă vântul,
Care,
din spate venind, mugește ca un taur bălțat.
Pentru a vedea, trebuie să prinzi un ochi,
Care,
odată înălțat, așteaptă un vânt rotat.
Pentru a te înălța, îți trebuie
vârtejul;
cel ce vine din tine, vârtejul ce te chinuie,
ce te biruie, ce te petrece.
Abia acum, fiind în văzduh, nimeni nu te mai întrece.
Ești tu, ești zmeu, ești ochi și...
un orizont întreg te privește.
pe un blog cu obiect neclar apar ziceri ale tale (din cind in cind). al treilea cuvint derivat de la divers este aversiune. aversele de zapada au determinat un intens sentiment de aversiune pentru natura.
RăspundețiȘtergereadică?
RăspundețiȘtergereadica, ce?
RăspundețiȘtergeream reținut aversiunea, sigur n-ai uitat-o, iar precum ai scris-o ar trebui explicată!
RăspundețiȘtergereo parte face parte dintr-un joc. eu am retinut comentariile tale de pe un blog asociate cu o "mascota geometrica".
RăspundețiȘtergereTe referi cumva la geometria lui Mondrian? la acel wordle în care străzile devin cuvinte și intersecțiile vocale?
RăspundețiȘtergerece ai spus este foarte frumos. nu stiu de ce n-am studiat (cit de cit) mondrian. de fapt, orice joc se bazeaza pe asociativitate.
RăspundețiȘtergere