luni, 13 februarie 2012

Dansul - muzica

Krater, reprezentând un dansator, Vavronia (Brauronia), Atica, Grecia
Yehudi Menuhin:


≪ Fără tăgadă că nu există un loc mai impresionant în lume decît templul lui Apollo de la Delfi, pe muntele Parnas ; dintre toate glorioasele locuri sfinte, acest sălaș al oracolului de la Delfi a stabilit legătura între muzică și mister. Conducători și negustori, pelerini și țărani și-au tăiat drum pînă sus în vîrful dealului sacru, pentru a afla de la oracol răspuns la întrebările lor și a-l venera pe Apollo. pentru greci, muzica purta întrețesută ideea celor nouă muze, surse de inspirație ale tuturor artelor care își aveau locașul împreună cu ceilalți zei pe muntele Parnas. Apollo, fiul lui Zeus, era conducătorul muzelor, măiestrit atlet și războinic, ca și muzician. Muntele Parnas a ajuns să fie considerat sălașul muzicii. Imnul lui Apollo este socotit ca unul dintre puținele fragmente ale muzicii timpurii grecești care a supraviețuit săpat pe o piatră la Delfi.


Muzica avea rădăcini în neamul lui Apollo. Fratele său vitreg, Amfion a reușit să apere fortificațiile Tebei, făcînd din blocuri de piatră ziduri puternice la simplul sunet al lirei sale. Hermes, fratele lui Apollo, a ucis o broască țestoasă și legînd de carapace fîșii tăiate din intestinele unui bou, furat de la fratele său, i-a oferit lui Apollo acest nou instrument, pentru a-i mai domoli supărarea. Apollo, cu lira lui, a întruchipat credința și drama cetățeanului.


Perfecționarea treburilor cetății a mers mînă în mînă cu educația muzicală, fiind considerată ca esențială pentru un popor disciplinat. Rolul principal al muzicii în Grecia a fost de a forma caractere și a întări sănătatea. În templul lui Apollo, devoțiunea față de muzică a atins culmile sale, căci în amfiteatrul său au început primele competiții muzicale. Aceste manifestări au început în anul 586, înaintea  erei noastre, în același timp cu jocurile atletice panelenice. Platon a declarat că muzica trebuie să preceadă și să domine gimnastica, căci sufletul este acela care formează corpul și nu viceversa. Cuvîntul muzică vine de la grecescul musiki, însemnînd toate artele celor nouă muze. Cuvîntul nomos înseamnă de asemenea muzică, după cum mai înseamnă și logică, reprezentînd legile morale, sociale și politice ale statului. piatra delfică era centrul lumii și chiar și aici, Herodot din Megara a cîștigat premiul olimpic de zece ori, cîntînd la liră și aulos, acesta din urmă fiind un instrument de suflat, provenind probabil din Orient.

Știm că și dansul juca un rol important în festivalurile și ritualurile grecești. Acest fapt este valabil pentru toate culturile, căci atunci cînd ritmul devine stăruitor, nimeni nu se poate abține să nu bată din palme și să se legene. Corul din dramele grecești era dansat și mimat, formînd un aspect important al spectacolului, ca act de venerare și festivitate. Nu era scris și astfel nu mai știm care a fost funcția sa exactă la acea vreme, deși acum se încearcă reconstituiri inspirate din unele însemnări scrise, ilustrații de pe urne și din cele cîteva dansuri populare care au mai dăinuit.



În lume există o minunată varietate de dansuri, și grecia Antică nu face excepție. Printre dansurile care ar fi fost cunoscute lui Socrate și Aristotel sînt: Piglet, Itch, Snort, ca și Semănatul orzului Incendiind lumea, Furînd carnea. Considerăm civilizația noastră ca fiind mult mai avansată, dar ne mîndrim că sîntem în stare să lăsăm posterității dansuri ca Bump, Hustle și Jerk, împreună cu valsul, samba sau foxtrotul.


În multe sate din Grecia, platforma pe care se treieră grîul aloni, este singurul loc mare, plat, potrivit pentru dansuri. Horele care sînt caracteristice în grecia își au origine aici, și multe sate de-a lungul Peloponezului sau împrăștiate prin insulele  din Marea Egee și-au păstrat podeaua originală din piatră veche de două mii de ani sau chiar mai mult pe care vreo șaptezeci de generații au treierat grîul și-au dănțuit. Unul din aceste dansuri este zervos din insula Karpathos, și pentru că se învîrte spre stînga este considerat a fi un dans pentru onorarea forțelor lumilor subterane. Un altul este serra, dans de război din Pontos, una din comunitățile de pe coasta de sud a Mării Negre, unde se păstrează vechile tradiții cu multă grijă și unde se vorbea un dialect care mai posedă încă multe expresii din greaca antică. În teatrul grecesc, aloni a devenit aproape locul circular, mai jos din fața scenei, unde corul cîntă și dansează. în Grecia citadină modernă, funcția vechiului aloni a fost transferată la cîrciumă.


Cînd Roma a învins Grecia, i-a împrumutat muzica împreună cu sculptura și arhitectura. dar importanța muzicii a scăzut foarte mult, căci Roma era aplecată spre cuvînt, lege și sabie. După căderea civilizației romane o altă forță a început încet să domine cultura apuseană; această forță era biserica creștină. Biserica a fost în măsură să-și creeze marea artă emanînd din centrele din Roma și Bizanț, pentru că absorbise credințele păgîne, trecînd adorația zeilor romani și greci, sfinților creștini. Dar influența biserici asupra muzicii a constituit un proces lent, de fapt a trebuit să se scurgă o mie de ani, pentru ca muzica pe care o știm să înceapă să capete formă. ≫


Yehudi Menuhin și Curtis W.Davis, Muzica omului,
ed. Muzicală, 1984, pag.38-40

13 comentarii:

  1. foarte frumos. dar nu ne spui nimic de dyonisos? doar apollo?

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă plimbi, și nu te lași, până nu mă obosești, șerpuito :)

    Cred că nu mai știm să dansăm, ne bălăngănim în ritmul muzicii, aia da.

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim
    ai răbdare, abia am început, crezi că am dactilografă gratuită? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. În zilele noastre grecii sunt obligați să dansează ritmuri... europene.

    RăspundețiȘtergere
  5. erată, of course: danseze

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim
    de ce Tracia? pentru că scrie în Wikipedia?!

    RăspundețiȘtergere
  7. silvana T.
    situația este generală, mulți au crezut ca abia acum se vor emancipa minoritățile în felul lor cultural, au apărut în schimb extremele.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ar fi trebuit să adaug: la propriu și la figurat...

    În altă ordine de idei, am cercetat succint etimologia denumirii „zervos”. Pe scurt, se pare că provine de la „zabos” (în sensul de strîmb, nelalocul lui, neîndemînatic,stîngaci), plus un „r” împrumutat, pentru mai multă expresivitate și temperrrrament, de la sinonimul „aristera”=stînga (chestiile care vin sau se duc spre stînga fiind considerate prin excelență strîmbe, nelalocul lor, etc. sau chiar de rău augur, ca în varianta lui „zerbos” din Karpathos unde hora este de stînga, jucată pe ritmuri monotone și triste, înclinînd către Hades = „Adi”). Există deci mai multe variante ale dansului funcție de „topos”. În Tracia ritmul este mult mai sprințar pe alocuri și atmosfera mai optimistă.
    Găsim și în Creta o variantă zisă complementar și „de urmărire”, care se execută prin excelență către dreapta, cu puțini pași către stînga.

    Dixit

    RăspundețiȘtergere
  9. un silogism antic grec pune cam așa problema: „Cine este stângaci? cel ce face cu stânga sau cel ce vine din stânga?”, asta apropo de dansul zerbos, Silvana.

    Cât despre etimologia cuvântului, ce să mai scriu... :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Poate dansul presupune îmbinarea dintre apolinic și dionisiac necesară îmblânzirii labirintului.

    RăspundețiȘtergere
  11. Minos: Cine mi-a furat labirintul?
    Corul: Firul, firul...
    Minos: Cu firul acesta voi găsi vinovatul!

    dialogul de mai sus, se referă la faptul că Dedal a sfătuit-o pe Ariadna să-i de-a „fir” lui Teseu, mai târziu eroul atenian a găsit drumul de întoarcere (evităm aici explicațiile despre Minotaur)!

    http://scorchfield.blogspot.com/2009/11/casa-bunicii.html

    asta pentru că-mi place cabina telefonică a gândurilor! :)

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc