Cartea a apărut în 2011 la Londra, la editura Quitessence Edition Ltd. O echipă mare anglo-saxonă condusă de R.G. Grant ne înfățișează pe scurt în cele aproape 1000 de pagini, mari bătălii care, precum spune și subtitlul; au schimbat cursul istoriei. Una dintre aceste bătălii, - la pagina 656, este cea de la Plevna. În jumătate de pagina, autorii ne explică ce s-a întâmplat acolo. Sunt sigur că dorința editorului, ca aceștia să fie laconici, a fost respectată. În cele peste 30 de rânduri nu se pomenește nimic de România, de aportul nostru la luptă și mai ales de consecințele ce au urmat repede după conflict.
Cartea, generoasă prin numărul enorm de date, ne uită și în pomenirea marilor bătălii din Primul Război Mondial, ca și în cele din următorul conflict mondial, în cele din cel de-al Doilea Război Mondial. Spre începutul epocii moderne se pomenește doar de bătălia de la Focșani, de la 1 august 1789, cred că numai datorită generalului Suvorov.Interesant este faptul că se pomenește de Romania, destul de devreme pentru acei ani, cu toate că în introducerea scrisă în bold există și Wallahia, acum ce mai contează.
Mai existăm în carte și datorită dacilor și regelui Decebal sau poate că datorită romanilor, împăraților romani Domițian și Traian, autorii știu mai bine.
În 1973, Manole Neagoe își publică cartea Mari bătălii din istoria lumii -în două volume, carte ce nu are pretenția că atinge punctele de cotitură prin care aceste bătălii le fac istoriei umane.
„În Europa, secolul al XV-lea este dominat pe plan militar de români. Afirmația ar putea să pară exagerată. O simplă trecere în revistă a faptelor de arme mai importante dintre 1400-1500 întărește această constatare. Am arătat care este amploarea și care sînt rezultatele bătăliilor din cadrul Războiului de o sută de ani. Azincourt, Formigny, Castilon sînt confruntări între oști care numără mai mult de 10 000 de oameni, ultimele chiar mai puțin de 5 000. În cunoscuta bătălie de la Tannenberg, cînd înaintarea cavalerilor teutoni este oprită spre răsărit, s-au înfruntat armate de 10 000 și 16 000 de oameni.
În timpul Războiului celor două roze, efectivele sînt derizorii, de obicei 5 000 de oameni. În celebra bătălie de la Rimini din 1469, cînd Federigo da Urbino învinge armata papală, au murit 100 de oameni și au fost răniți sau au căzut prizonieri aproape 3 000. Și, să nu uităm, analele contemporane o numesc bătălie crîncenă (atrox dimicatio)!
Se poate vorbi de mari bătălii - fără ca termenul să acopere mici încăierări de cavaleri - și în cazul luptelor dintre elvețieni și Carol Temerarul. Efectivele angajate în bătăliile de la Granson și Morat se ridică la 20 000 de oameni, sau peste această cifră. Elvețienilor li se datorează renașterea infanteriei, dar rezultatele acestor bătălii au doar efecte pe plan local.
[...]
Confruntarea decisivă pentru apărarea Moldovei, dar și a Europei, are loc în anii 1475 și 1476. Mahomed vroia să supună Moldova, să-i supună, în același timp pe tătari, care se puteau abate asupra Europei centrale trecînd peste pămîntul Moldovei ; urmărea deci să creeze o bază de operație, dar și de resurse economice și de oameni, valoroși ca luptători, de unde și cu ajutorul cărora să poată porni cu ușurință împotriva Vienei și Romei.
[...]
Toate izvoarele contemporane și Ștefan cel Mare însuși, într-o scrisoare trimisă țărilor europene, dau ca efectiv oastei otomane 120 000 de oameni. Coincidența dintre cifra dată de toate aceste izvoare contemporane scrise la mari distanțe (Buda, Cracovia, Veneția) pare surprinzătoare cu toate că mulți istorici au socotit-o exagerată.
După Evlia Celebi, cronicar turc, oastea Rumeliei se ridica în acea vreme la 40 000 de oameni. Este vorba de oameni care erau înscriși într0un sistem special de recrutare. Lor li se adaugă o parte din corpul de ieniceri, cel mult 5 000, dar așa cum se întîmplă de obicei, armata turcească era însoțită de achingii, al căror număr cu greu poate fi stabilit (în vremea lui Mihai Viteazul numărul achingiilor din partea europeană a Imperiului otoman era de 20 000, cea mai mare parte a lor fiind distrusă la Giurgiu, în retragerea lui Sinan-pașa. După toate probabilitățile, oastea turcească se ridica la aproximativ 80 000 de oameni. (Un martor ocular spune că în armata turcească erau 30 000 de călăreți - probabil trupele de elită). Oastea moldovenească avea 40 000 de oameni, plus un contigent de secui de 4 000 - 5 000 de oameni. Raportul de forțe era de 2 la 1 în favoarea turcilor.
[...]
În dimineața zilei de 10 ianuarie, avangarda oastei otomane lua contact cu oastea moldovenească. Era ceață și turcii deslușeau cu greu dispozitivul luat de moldoveni. Încă un dezavantaj pentru turci : starea fizică a soldaților și cailor. În zilele care au precedat bătălia de la Vaslui vremea s-a încălzit, zăpezile au început să se topească transformînd lunca Bîrladului într-o adevărată mlaștină.
...”
Manole Neagoe, Mari bătălii din istoria lumii,
ed. Scrisul românesc, Craiova, 1973,
fragmente de la pag.223-234
P.S. Bătăliile de la Vaslui și Valea Albă nu fac parte din cele 1001 și nici cele duse de Mihai Viteazul.
Nu ştiu cum se face, dar în timp ce alţii nici nu ne bagă în seamă, noi ne considerăm mereu buricul civilizaţiei. Culmea e că, în câteva cazuri, avem dreptate.
RăspundețiȘtergereCopiii sudiştilor care luptaseră în Războiul de secesiune au trăit, până la maturitate ( când au aflat adevărul ), cu impresia că părinţii lor câştigaseră toate confruntările cu yankeii şi au fost foarte surprinşi când au aflat că statele din nord triumfaseră irevocabil.
Nu există Istorie, ci istorii scrise şi rescrise în funcţie de interesele cuiva ori altcuiva.
Șerban, hai să și mai râdem; exact cu o filă înainte de bătălia de la Plevna este confruntarea de la Little Bighorn, cea pe care americanii o ridică în slăvi prin multe filme, cea în care locotenentul-colonel George A. Custer a murit, are loc între un regiment de cavalerie și aproximativ 1800 de indieni: au murit 265 americani, 52 au fost răniți, dar indieni Sioux-Cheyenne numai între 30 și 100. O mare bătălie, adevărat!
RăspundețiȘtergerecartea are si prefata, cuvint inainte? in general cartile englezesti explica rational motivele alegerilor. poate alegerile s-au facut pe criterii de:
RăspundețiȘtergereinovatie strategica sau tactica, calitatile conducatorilor, schimbari radicale de organizare etc, etc si nu pe efective, pierderi, participanti, etc, etc
dar poti sa trimiti o nota editurii in care sa aduci argumente pertinente.
Anonim
RăspundețiȘtergereTrebuie să sesizez un lucru de la bun început, ori nu ști ce s-a petrecut la Grivița și Plevna în 1877? ori nu ai citit bine textul cărții postat de mine (cel de la pagina 656).
Cartea este genul de enciclopedie, are de toate, bine pusă la punct, prefața și introducerea se referă foarte mult la epoca modernă, puțină antichitate și mult mai puțin despre evul mediu. Peste toate acestea lipsește Posada-1330, Rovine-1394, Vaslui (Bârlad)-1475, Călugăreni-1595, Șelimbăr-1599, iar mai aproape de zilele de azi, lipsește restul. Era normal ca măcar Mărășești să fie trecut, având în vedere că rămăsesem singuri atunci.
Notă să trimită cei care sunt plătiți să o facă și au și abilitatea ministerială.
as insista in ideea de a o scrie tu. Pentru ca scriind-o ai:
RăspundețiȘtergere1)putea vedea lucrurile aprofundat
2) ai face ceva util pentru noi, ca popor din punctul de vedere al pasionatului de "scriere" si istorie
3)o viitoare editie sau completare (pentru ca la ei se intimpla chestii din astea) ar putea cuprinde si sugestiile tale/noastre
Eu nu stiu cine este coordonatorul, dar am o carte de istorie History of the world - Earliest Times to the Present Day, John Whitney Hall reeditata in 2002 si care mi s-a parut buna.
In general seria asta 1001 in...seamana cu 1001 de povesti. Exista 1001 tablouri, etc, etc - alegerile de acolo nu m-au dat pe spate. Cred ca este o chestie comerciala care vrea sa scoata in fata "povesti" mai putin cunoscute. Poate de aici si tratarea noastra asa de superficiala desi titlul pare foarte pretentios.
Oricum atitudinea ta pasiva nu mi se pare OK. Daca ai remarcat ceva si crezi ca poti argumenta atunci cred ca poti incerca sa formulezi un raspuns.
iata un anonim bine indoctrinat.
RăspundețiȘtergerepentru nechayev - cind atribui etichete trebuie sa si argumentezi. Ce vrei sa spui, de fapt?
RăspundețiȘtergerePentru Scorchfield: cunoasterea a mai avansat putin.
Nechayev a fost aspru, sau alb, dar are dreptate, istoria scrisă de alții, mai ales cea în care nu am fost educați, mai ales cea pe care o refuzăm, ne îndoctrinează mai tare.
RăspundețiȘtergereLa Scorchfield cunoașterea are călătoria ei, nu avansează, nu dă înapoi, să scriem că se rătăcește.
@anonim: pe langa cele spuse deja de scorchfield as adauga ca atat increderea ta in "cartile englezesti" cat si acel "do it urself" pe care il predici cu insistenta denota o anumita structura [sau "indoctrinare"]. asta e, probabil, tot ce voiam sa spun.
RăspundețiȘtergeregresesti, absolutizind. gindirea mea este constructiva. desi un domn a spus cindva ca evolutia lumii nu trebuie sa se faca catre mai mult, mai bine, mai frumos ci catre diversitate eu incerc sa gasesc calea de mijloc. adica o cale hibrid, pentru ca, nu e asa, noi toti cei care am trait si traim in sec XX - XXI suntem niste hibrizi.
RăspundețiȘtergereca atare dupa tine toti cei care incearca sa generalizeze sunt indoctrinati. as recomanda mai multa "aplecare" asupra mecanismelor gindirii. pentru mine cunoasterea istoriei face parte din definirea eului/fiintei, adica chestia cu a intelege de unde venim, cine suntem si unde ne ducem.
ca atare cred in continuare ca ar da bine (pentru mine citittor de blog) ca analiza acestei carti sa fie multa mai aprofundata, adica sa se vada ce au vrut autorii sa zica su selectiile facute. si apoi cred ca este foarte frumos pentru a raspunde. adica am arata ca avem oameni care stiu si stiu sa se puna si in valoare si nu doar paseaza responsabilitatile catre unii si altii.
În această minunată culegere de nume, numele de Dresda nu apare, oare de ce? Oare chiar crezi că mă interesează gândirea ta?!
RăspundețiȘtergerenu cred. tocmai asta mi se pare brutal la comportamentul hibrizilor de sec XXI. parca era vorba de diversitate. habar n-am ce a fost la dresda. de ce nu ne spui chestia asta altfel?
RăspundețiȘtergere