“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
duminică, 29 ianuarie 2012
Paulo Coelho - ultima povestire postată
Într-un sat sărac din Bengal, locuia o văduvă care era așa de săracă încât nu avea nici măcar bani pentru a-i da fiului pentru a merge cu autobuzul la singura școala din regiune. Așa că fiul trebuia să traverseze singur o pădure mare pentru a ajunge în localitatea unde se afla școala. Mama îi spuse fiului, pentru a-l liniști și a nu-i fi frică de necunoscut că:
- Fiule, să nu-ți fie teamă în pădure, roagă-te și gândește-te la Krishna, așa vei fi păzit, el va auzi sigur rugăciunea ta și te va însoți.
Băiatul a urmat sfatul mamei, și Krishna s-a ivit și la însoțit apoi, chiar în fiecare zi până în apropierea școlii.
După un timp, veni o zi, pe care toți colegii o așteptau demult, era ziua profesorului lor și copilul ceru niște bani mamei pentru a-i cumpăra un mic cadou.
- Știi bine că nu avem bani, roagă-te fratelui Krishna și poate îți va asculta ruga, îi spuse din nou mama.
În ziua următoare, băiatul s-a rugat ca de fiecare dată și gândindu-se la ziua profesorului, apăru Krishna care i-a dat o cană cu lapte.
La școală, băiatul i-a înmânat cu mândrie cana cu lapte profesorului, sigur că ceilalți băieți au dăruit obiecte mult mai scumpe, dar profesorul n-a părut nici mirat, nici nepăsător, doar l-a întrebat:
- De unde ai luat acest ulcior cu lapte?
- Krishna, Spiritul pădurii, mi l-a dat, răspunse sincer copilul.
Profesorul și elevii au izbucnit în râs.
- Nu sunt zei în pădure, asta este o pură superstiţie, a spus profesorul. Dacă el există, să mergem cu toţii şi să-l vedem, continuă imediat.
Atunci toată clasa s-a dus împreună cu copilul să-l vadă pe Krishna. Băiatul l-a chemat ca de obicei, dar Krishna nu apăru și după un timp de așteptare, băiatul disperat a început să-l strige chiar.
- Frate Krishna, profesorul meu vrea să te vadă. Te rog arată-te!
După un moment, un glas puternic se auzi din pădure şi ecoul a ajuns până în oraș, fiind auzit de toată lumea.
- Eu nu pot să apar atâta timp cât nimeni nu crede că eu exist!
Paulo Coelho : http://paulocoelhoblog.com/
http://paulocoelhoblog.com/2012/01/29/krishna-will-hear-your-prayer/
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
de ce e ultima povestire?
RăspundețiȘtergeremă refeream la apariția pe blogul lui Paulo Coelho, sigur vor mai apărea și alte povestiri, dar la data postării mele, asta era ultima!
RăspundețiȘtergere...
RăspundețiȘtergere:)
si totusi vocea a fost auzita pana-n oras!
Te salut, man! O saptamana frumoasa iti doresc.
o voce tot timpul se aude! :)
RăspundețiȘtergereÎți doresc la fel, mai ales o săptămână mai dezghețată!
ma speriasem...:)
RăspundețiȘtergereti-o fur:))
mai ales că este public share! :)
RăspundețiȘtergere