 |
| http://no.wikipedia.org/wiki/Fil:Victoria_of_Baden_in_the_1880s.png |
În acest fragment, filmul ne prezintă foarte bine introducerea la curte, felul în care sunt educați noii veniți în vederea întâlnirii cu regina, întrebuințarea cuvântului majestate, felul prezentării, pașii de urmat în dialog etc.
S-au așezat la masă - vor servi ceai, se prezintă un plan al casei care se va construi la fel din porunca reginei și care va fi locuința pastorului. Oaspeții veniți tocmai din nordul friguros sunt măguliți. Schimbând brusc subiectul, regina îl întreabă pe pastor:
- Credeți că suferința este dată de Dumnezeu ! ?
Pastorul răspunde imediat, lăsând suspendat în aer semnul de întrebare, de parcă s-ar fi așteptat la o asemenea întrebare:
- Suferința nu este dată de Dumnezeu, ea este dată de oameni. Oamenii suferă din cauza lor.
Regina are mișcare subtilă a capului, gâtului se torsionează puțin, de parcă colierul deranjează.
- Suferința este purificatoare, ea trebuie să existe divin, astfel cum omul reușește, completează regina paralel cu răspunsul pastorului.
Pastorul așteaptă ca vorba reginei să se termine, când devine șoaptă, când pur și simplu s-a pierdut, intervine:
- Suferința este grea, atunci când nu mai rămân decât cioturi și sufletele sunt prăbușite, cum putem vorbi de purificare sau cum am putea crede că acei oameni chinuiți de suferință au devenit astfel puri?
Regina îl privește și își întoarce capul, cere un șal, i s-a făcut brusc frig. Ceaiul a rămas neatins, oricum era deja rece, poate că de acolo a venit frigul. Se ridică și ceremonios îi salută politicos pe cei doi Bergmani. A plecat.
Filmul:
http://www.imdb.com/title/tt0104350/
Delicat subiect acesta, al suferinţei.
RăspundețiȘtergereRăspunsul pastorului din film este -zic eu- unul inteligent. Şi eu sunt de părere că ea vine de la şi prin oameni.
Unii preoţi spun că suferinţa e alegerea oamenilor şi e îngăduită de Dumnezeu. Şi că niciodată nu primeşti mai mult decât poţi îndura. Dar mă întreb cine stabileşte limitele. Căci dincolo de pragul suportabil, suferinţa înrăieşte şi alienează.
Cu numai un secol în urmă, undeva pe mai la sud-vest, putea fi acuza de erezie foarte ușor și-ar fi participat la încălzirea globală cu rugul său, ori ceea ce pastorul Henrik Bergman spunea despre suferință, ar fi fost o reconciliere a omului cu divinitatea.
RăspundețiȘtergereCele aproape două milenii ce au trecut au fost marcate de lipsa acestei reconcilieri și asta se pare că tot din cauza omului și nu a lui Dumnezeu!
Ai dreptate!
RăspundețiȘtergereE complet ilogic să-ţi accepţi statutul de creatură şi să crezi că cineva te-a creat ca să te facă să suferi. E absurd să gândim aşa.
Mi-am dat doar cu părerea, dar cred că alții înaintea mea au mai spus-o, poate doar altfel! :)
RăspundețiȘtergereomul are "nevoie" sa stie ca este cineva mai "puternic" decit el. din aceasta cauza nu admite "lumea fara dumnezeu" si de cele mai multe ori ia masuri pentru "pedepsirea" celor care il neaga. plasarea omnipotentei si cunoasterii nelimitate in afara omului poate sa aduca si beneficii. asa putem sa ne iertam pacatele. totusi de ce nu mai stim sa ne iertam pacatele?
RăspundețiȘtergerecred ca nu era asa citatul. pastorul spune ca suferinta nu e data de dumenezeu si atat si ca suferinta schilodeste si duce la nefericire. iar dumnezeu se uita de sus la creatia sa cu tristete etc.
RăspundețiȘtergereenfin, un film bun, dar cred ca si cartea e buna, s-a tradus si la noi, dar am pierdut-o.
Anonim
RăspundețiȘtergereCare păcate?
Cine le definește și cine le judecă, sau mai bine scris, nu societatea le comite în momentul când le acceptă ca păcate, vorbim de violență, nu? ce se propagă cu mare succes prin mass-media? nu violența?!
Și despre educație? ...că deja mă lungesc!
dragoș c
RăspundețiȘtergerecitatul este din memorie, tot din memorie am descris întâlnirea, ceea ce era de corectat poate era mesajul, sigur că formularea îmi aparține, dar și traducerea din suedeză aparține traducătorului, în original, sau la rândul lor amintirile lui Igmar au fost și ele răstălmăcite -pentru a nu deranja, dar ce mai contează, un inginer a scris cele de mai sus! :)
A nu se înțelege că eu am dreptate!
pacat ar putea fi "atitudinea" unei persoane care ii este semnalizata de centri nervosi ca inducind o stare de rau general. ceva de genul: am calcat pisica pe coada si ea a tipat de durere. stiam ca este un lucru rau, ca atare ceva in creierul meu mi-a semnalizat ca n-a fost o atitudine buna. acesta sunt pacatele cu care trebuie sa traim. pentru fiecare dintre noi "creierul" nostru este "dumnezeul" nostru, numai ca majoritatea dintre noi nu vrem sa recunoastem acest lucru. adica vreau sa spun ca aprioric el stie ce este bine de facut dar decizia este contaminata de unele functii cerebrale si noncerebrale.
RăspundețiȘtergereun inginer sufletist :)
RăspundețiȘtergerefrumos film, frumoasa postare.
a, pai daca e un inginer... :)
RăspundețiȘtergereO pantagruel, am vrut ca mesajul tău să rămână ultimul, era sigiliul! :)
RăspundețiȘtergeredragoș c
RăspundețiȘtergeream instrumente; echer și compas, riglă și raportor, cred că din cauza asta liniile mele nu urmează tot timpul realitatea obișnuită! :)
bravo,esti harnic:)
RăspundețiȘtergeredar realitatea obisnuieste sa tina pasul cu cer(c)urile tale? sau se rostogoleste in legea ei, fara sa tina cont de masuratorile nimanui?
revenind la text...
RăspundețiȘtergere- Credeți că placerea este dată de Dumnezeu ! ?
:D
da, si nu numai...
RăspundețiȘtergere:)
Nici plăcerea nu este dată de Dumnezeu, dacă am accepta asta, atunci sigur că și suferința este dată tot de El, există un principiu al enantiodromiei, verificat din antichitate, care nu lasă una fără cealaltă, binele fără rău, sau sus fără jos, stânga fără dreapta și se poate continua.
RăspundețiȘtergeresalut scorch!
RăspundețiȘtergereda (cu) fara nu...
in primul rand, intrebarea este pusa de o persoana educata, s-ar putea, o regina chiar.
de ce educata? pentru ca stie unde s-o opreasca. un om obisnuit alatura in intrebare contrariile, continuind:..sau..de la?
in cazul intrebarii de fata, raspunsul poate fi oferit numai in Da si/sau Nu. "orice alt raspuns vine de la potrivnic" (Iisus).
ca dealtfel si "limba cu doua taisuri"; deci dupa scrierile/parerile intr-ale religioase.
parerea mea: "suferinta" e doar un acoperamant pentru o problema ascunsa, adevarata problema si defapt CAUZA. SEXul. si acum, poti pune o intrebare si mai nimicitoare.
pentru ca pentru suferinta, mintea o ia si catre "da" si catre "nu" pana le echivaleaza, daca e destul de "desavarsita"; sau mai mult destula decat desavarsita :))
- AB..normalitatile sexuale, de la cine *(injuratura)mea vin? adica, l-ai vedea pe cine/care din ei in postura?
"atacai" si acest cuvant clarobscur "desavarsit" care cine la zis primul? D-zeu sau omul? punem oamenii sa -l(cuvantul) -o (desavarsirea)defineasca si vezi daca se potrivesc doua (din miliarde) :))
versiunea mea, e cea in care vrei sa convingi: "desavarsit lucru ca..", adica fara doar si poate, hotarat, de netagaduit, si se poate continua.
una din ele. in cea adevarata (versiune) sunt :)))