marți, 15 noiembrie 2011

Prin tunele. La Delphi


Sub Calea Sacră, drumul ce ducea printre tezaurele de la Delphi, drumul pe care sportivii îl făceau pentru a participa la jocurile pithice, se află un mini-labirint subpământean. Acolo copiii se joacă și se pierd în întuneric, apoi pe bâjbâite, după câteva coturi văd lumina și ies afară, pot repeta asta la nesfârșit, atât de mare le este bucuria.


Acest  canal făcea parte din rețeaua de canale pline cu apă ce traversau Delphi, canale ce se regăsesc mai sus, la stadion, apoi mai jos, în jurul teatrului, în jurul templului și chiar pe sub templul.


În joaca lor, în primul lor fel de-a cunoaște, copiii ating fără să vrea limita sacrului, aici la Delphi am crezut o clipă că nu mai apar. Mi-am amintit de Kleobis și Viton, sau cum sunt cunoscuți în literatura curentă; Cleobis și Biton.


Cleobis și Biton - Muzeul din Delphi
Cleobis și Biton sunt cei doi copii ai preotesei Cydippe, preoteasă a Herei la templul din Argos și pe când trebuia să ajungă într-o zi festivă la templu, boul ce trăgea carul își dădu duhul pe drum. Copiii care erau cu ea, sar din car și încep să-l tragă cale de peste opt kilometri. Ajungând în fața templului la timp, zeița Hera este înduioșată de fapta fiilor preotesei ei și prin asta o întreabă ce dorește să facă pentru ei. Cydippe îi răspunde că vrea să-i facă cei mai fericiți din lume. Atunci Hera privește spre ei, ei care deja se culcaseră pe treptele templului fiind obosiți. Din clipa aceea Cleobis și Biton nu se mai trezesc niciodată, luându-le viața, zeița i-a făcut fericiți.
Mitul încearcă să arate că dorința cea mai lăuntrică, cea mai puternică, poate să nu ne salveze, miracolul astfel înfăptuit duce la pieirea noastră.


Tocmai fiind vorba de fericire, Herodot pomenește de Cleobis și Biton în Cartea I a Istoriilor sale și-i pune pe Cleobis și Biton  pe locul al doilea în rândul celor mai fericiți oameni din lume.
Diogene Laertios scrie despre Solon, citindu-l pe Herodot:
≪Solon-IV
 Când Pisistrate deveni stăpân la Atena, Solon, neputând convinge poporul, îşi depuse armele în faţa sediului strategilor şi zise: „Patria mea, te-am slujit cu vorba şi cu fapta". După aceea porni cu corabia spre Egipt şi Cipru şi de acolo ajunse la curtea lui Cresus. întrebat de acesta: „Cine crezi că-i fericit ?", Solon îi răspunse: „Tellos din Atena, Cleobis şi Biton", în cuvinte prea cunoscute pentru a mai fi amintite aici.
[51] Unii povestesc că regele Cresus îmbrăcat în podoabe de tot felul, se aşeză pe tronu-i şi-l întrebă pe Solon dacă a văzut vreodată un spectacol mai frumos. „Da - fu răspunsul lui Solon - cocoşi, fazani şi păuni; căci ei strălucesc în culori naturale, care sunt de mii de ori mai frumoase"≫


O curatoare de la Muzeul din Delphi admirând copiii
În muzeul de la Delphi, într-o reflectare prezentă, copiii ating marginea sacrului, în joaca lor, în inconștiența lor, ubicuitatea zeului se simte.
În Grecia, copiii sunt la cel mai mare preț, nu știu dacă asta are vreo legătură directă cu mitologia, dar are legătură cu realitatea.

15 comentarii:

  1. Dar tu, tu ce crezi ? Asta inseamna fericirea? sau e doar un fel de a spune ca fericirea nu exista ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Totul ține de clipă, sau de-o clipă, atunci când se poate rupe totul și cel ce trăiește acel moment să fie sigur că este străbătut de fiorul fericirii, dacă își amintește mult mai târziu asta înseamnă că într-adevăr a fost fericit, atunci.
    De cele mai multe ori, oamenii se retrag sau își retrag fericirea: ”Atunci, când? Aaaa, n-am fost fericit!” și vor fi pedepsiți de zei.

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte frumos, mai ales ca nu stiam ce a mai ramas din faimosul delphi. si nici legenda povestita n-o stiam. totusi, cum iti explici ca hera (dupa mine o zeita cam dura, ca sa folosesc un cuvint moale) a fost aleasa pentru a "imparti" fericirea? a muri in somn? nu stiu. unii cred ca nu e prea bine. ca e bine sa fii constient cind se intimpla chestia asta.

    RăspundețiȘtergere
  4. La Delphi se întâmplă încă lucruri nebănuite pentru noi, numai unul ar fi: vizitarea cât mai curând a izvorului Castalia.

    Cum vine fericirea -cred eu, vine și moartea, de cele mai multe ori cum nu te aștepți, cât despre cei ce-au murit în somn eu am auzit și am citit că au fost fericiți!

    RăspundețiȘtergere
  5. nu,moartea nu inseamna fericire.
    toti ne dorim sa fim fericiti.
    cine imi spune mie acum ca-si doreste sa moara ca sa fie fericit, am sa-l fac mincinos privindu-l in ochi.
    nici macar varianta in care spunem: "pai da, stai putin ca nu ai de unde sa stii ce este dincolo de moarte."
    as spune clar las-o balta.
    nu poti numi fericire ceva ce nu cunosti si ceva despre care nu ai nici cea mai vaga idee.
    nu poti sa numesti fericire ceva ce ai privit si ti-a provocat durere.
    fericirea are forme si identitati diferite.
    si da, daca iti amintesti ceva cu zambetul pe buze poti defini acea clipa ca fiind fericita :)

    RăspundețiȘtergere
  6. De unde iei, rămâne un loc gol!
    Ceea ce ai luat se cheamă fericire și ceea ce ai lăsat se cheamă nefericire.
    Se întâmplă tot timpul, există un echilibru, un balans, una fără cealaltă nu se poate; fericire fără nefericire.

    Cât despre moarte, dacă unii aleg să moară fericiți, sau nefericiți, asta ține numai de ei, cine a zis că moartea este o fericire, a vrut să înțeleagă asta! :)

    S-a cerut fericirea supremă (cea mai)? Oare nu omul este de vină că cere așa ceva?!

    RăspundețiȘtergere
  7. chestiunea este complicata. tu de fapt in povestioara ne spui altceva. pe mine nu ma intereseaza ce ne spui despre copiii al caror viitor este compromis. si ca mai bine ar fi sa....joace in frumoasa din padurea adormita.
    pe mine ma intereseaza ce rol joaca Hera in moartea-fericire? si de ce ea si nu alta zeita?

    RăspundețiȘtergere
  8. Eiii, am sărit peste asta, iaca greșesc și eu;

    poate dintr-o concidență acestea se petrec în templul Herei, sau faptele sunt chiar reale și acei copii s-au întins pe treptele templului covârșiți de oboseală, și poate chiar au murit de extenuare -știi, anticii greci au o problemă cu extenuarea, Pheidippides, hoplitul ce vestește victoria de la Marathon, moare de epuizare în agora, însuși Alexandru Macedon se pare că a făcut pneumonie tot în urma epuizării și ar mai fi exemple.

    Hera este a doua soție a lui Zeus, fire răzbunătoare, care face nici un compromis, apără căminul și căsnicia, temple sale se numesc Heraion și unul dintre cele mai mari era la Olympia, Pausanias povestește și de Heraionul de la Epidaur, acolo se păstra un xuanon chiar, ceea ce dovedește că Hera reprezenta o zeiță chotnică, poate chiar pământul (asemenea Geea - care este titanidă), deci ca să-i facă fericiți pe Cleobis și Biton, i-a luat la pieptul ei.

    RăspundețiȘtergere
  9. erată:
    care face nici un compromis
    se va citi
    care nu face niciun compromis

    RăspundețiȘtergere
  10. adica victoria/reusita inseamna lauri dar si epuizare/distrugere fizica.
    Extraordinarul se obtine dincolo de limitele fiziologice.
    pentru aceste victorii hera te rasplateste cu fericirea eterna pentru ca, nu-i asa...ea are merele de aur - etc, etc

    da. cunoaste-te pe tine insuti/insati - combinat bine cu aceasta poveste. daca te lasi "furat" de extraordinar poti obtine victoria cu pretul...vietii pamintene

    RăspundețiȘtergere
  11. Hera nu are ”merele de aur”, a vrut unul și-a ajuns la Afrodita. Heracles a fost în Grădina Hesperidelor după ”merele de aur”, dar tot nu au ajuns la Hera, era legată în Olimp de un jilț cu niște lanțuri invizibile, făurite de fiul ei Hefaistos la porunca lui Zeus, din pricină că dorea să-l omoare pe Heracles și de acesta era nevoie în timp în războiul împotriva giganților. :)

    Da, ”Extraordinarul se obtine dincolo de limitele fiziologice.”

    de obicei artiștii cam încearcă asta și în ultima vreme și sportivii! :)

    RăspundețiȘtergere
  12. aici este o varianta: The Garden of the Hesperides is Hera's orchard in the west, where either a single tree or a grove of immortality-giving golden apples grew. The apples were planted from the fruited branches that Gaia gave to her as a wedding gift when Hera accepted Zeus. The Hesperides were given the task of tending to the grove, but occasionally plucked from it themselves. Not trusting them, Hera also placed in the garden a never-sleeping, hundred-headed dragon named Ladon as an additional safeguard. However, in the mythology surrounding the Judgement of Paris, the Goddess of Discord Eris managed to enter the garden, pluck a golden apple, inscribe it "To the most beautiful" (Ancient Greek: Kallistei) and roll it into the wedding party (which she had not been invited to), in effect causing the Trojan Wars. (hesperides - wikipedia)

    RăspundețiȘtergere
  13. sigur că mitul ”merelor de aur” se intercalează, trebuie pomenit că Euristeus, protejatul Herei, îl trimite pe Heracles într-una din cele XII munci ale sale (altă extenuare fizică) tocmai pentru a fura aceste mere! :)

    RăspundețiȘtergere
  14. pe mine ma intereseaza in mod special acest mit. aici apare ideea cu cei 2 pomi - pomul vietii si pomul cunoasterii. ma intereseaza parerea ta despre acest mit.

    RăspundețiȘtergere
  15. Mitul Pomului Cunoștinței (binelui și răului) și cel al Pomului Vieții au o reflectare mai bună în Vechiul Testament, în Geneză, acum în cele scrise de tine lucrurile sunt cam depărtate, eu nu am prea citit de variata de pe Wikipedia.

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc